Autonomia copilului

"Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas", spunea Socrate. Dar, oare, câți părinți din România ştiu cum să... "îmblânzească" fără să "umple" cu insistență? Care este limita între libertate şi control, între a ghida şi a impune? 

Crezul pedagogiei Montessori vine cu un îndemn simplu: ”Ajută-mă să mă descurc singur”. În prezent însă, în România, 5 din 10 părinți asociază "autonomia copiilor” cu ideea de control, în loc să-i lase pe cei mici să descopere singuri lumea din jurul lor, potrivit unui studiu naţional realizat în luna aprilie a acestui an. Studiul naţional ,,Autonomia copiilor” a fost realizat de Cult Market Research, pe un eşantion reprezentativ de 413 părinţi din mediul urban, cu copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. 

"Autonomia în educaţia copiilor" presupune ca părinţii să îi lase pe cei mici să descopere lucruri noi "în limite de siguranţă, să îi ghideze pentru a fi independenţi şi a face propriile alegeri, nu să-i controleze", se arată în studiu. 

În ceea ce priveşte dezvoltarea autonomiei prin joc, doar unul din 10 părinţi îşi lasă copiii să descopere singuri, pas cu pas, soluţia într-o activitate distractivă. Puţin peste jumătate dintre părinţi susţin orice iniţiativă a copilului lor, în timp ce 8 din 10 declară că încurajează autonomia copiilor lor oferindu-le posibilitatea de alegere într-un context controlat de ei: îi lasă să decidă, atunci când consideră că este posibil, îi lasă să greşească într-un mediu cu risc controlat, îi învaţă să îşi formeze rutine (precum spălatul pe mâini înainte de masă), arată cercetarea. 

Studiul mai scoate la iveală că o treime dintre părinţii din România nu ştiu cu ce să asocieze termenul de autonomie în educaţia copiilor; 8 din 10 părinţi pun egalitate între conceptul de autonomie şi încrederea de sine a celui mic, 7 din 10 declară că autonomia înseamnă protecţie şi 6 din 10 o asociază cu ideea de libertate.

Asta deşi, la o simplă căutare în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, putem descoperi cu uşurință sensul acestui cuvânt. Autonmie înseamnă o "condiție a indivizilor, colectivităților și instituțiilor care se bucură de o anumită independență în raport cu autoritatea exterioară sau centrală", "o situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale." 

Dincolo de aceste date însă, orice om, indiferent că este părinte sau nu, ar trebui să ştie că drepturile minorilor sunt reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului, adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite, în 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). 

Iată doar o parte din prevederile acestei convenții. 

"Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie." 

"Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile." 

"Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale." 

Joseph Joubert (eseist şi moralist francez) a punctat foarte potrivit: "copiii au nevoie mai mult de modele decât de critici." 

Articol de Alma B

Face Keys România

mediafax.ro