"Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui
vas", spunea Socrate. Dar, oare, câți părinți din România ştiu cum
să... "îmblânzească" fără să "umple" cu insistență?
Care este limita între libertate şi control, între a ghida şi a impune?
Crezul pedagogiei Montessori vine cu un îndemn simplu: ”Ajută-mă
să mă descurc singur”. În prezent însă, în România, 5 din 10 părinți asociază
"autonomia copiilor” cu ideea de control, în loc să-i lase pe cei mici să
descopere singuri lumea din jurul lor, potrivit unui studiu naţional realizat
în luna aprilie a acestui an. Studiul naţional ,,Autonomia copiilor” a fost
realizat de Cult Market Research, pe un eşantion reprezentativ de 413 părinţi
din mediul urban, cu copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani.
"Autonomia în educaţia copiilor" presupune ca părinţii
să îi lase pe cei mici să descopere lucruri noi "în limite de siguranţă,
să îi ghideze pentru a fi independenţi şi a face propriile alegeri, nu să-i
controleze", se arată în studiu.
În ceea ce priveşte dezvoltarea autonomiei prin joc, doar unul din
10 părinţi îşi lasă copiii să descopere singuri, pas cu pas,
soluţia într-o activitate distractivă. Puţin peste jumătate dintre părinţi
susţin orice iniţiativă a copilului lor, în timp ce 8 din 10 declară că
încurajează autonomia copiilor lor oferindu-le posibilitatea de alegere într-un
context controlat de ei: îi lasă să decidă, atunci când consideră că este
posibil, îi lasă să greşească într-un mediu cu risc controlat, îi învaţă să îşi
formeze rutine (precum spălatul pe mâini înainte de masă), arată
cercetarea.
Studiul mai scoate la iveală că o treime dintre părinţii din
România nu ştiu cu ce să asocieze termenul de autonomie în educaţia copiilor; 8
din 10 părinţi pun egalitate între conceptul de autonomie şi încrederea de sine
a celui mic, 7 din 10 declară că autonomia înseamnă protecţie şi 6 din 10 o
asociază cu ideea de libertate.
Asta deşi, la o simplă căutare în Dicționarul Explicativ al Limbii
Române, putem descoperi cu uşurință sensul acestui cuvânt. Autonmie înseamnă o
"condiție a indivizilor, colectivităților și instituțiilor care se bucură
de o anumită independență în raport cu autoritatea exterioară sau
centrală", "o situație a celui care nu depinde de nimeni, care are
deplină libertate în acțiunile sale."
Dincolo de aceste date însă, orice om, indiferent că este părinte
sau nu, ar trebui să ştie că drepturile minorilor sunt reglementate de
Convenția asupra Drepturilor Copilului, adoptată de către Adunarea Generala a
Națiunilor Unite, în 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România
prin adoptarea legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la
drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie
2001).
Iată doar o parte din prevederile acestei convenții.
"Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință
și religie."
"Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau,
după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în
plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și
asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura
informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere
al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile
și opiniile."
"Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită
dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității
sale."
Joseph Joubert (eseist şi moralist francez) a punctat foarte
potrivit: "copiii au nevoie mai mult de modele decât de
critici."
Articol de Alma B
mediafax.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu