Efectul de halou

Efectul de halou este sentimentul general pozitiv pe care îl dezvoltăm pentru cineva sau ceva în baza unui atribut sau a unor trăsături aparent irelevante şi fără nicio legătură. De exemplu, numeroase studii au arătat că majoritatea oamenilor cred că persoanele care poartă ochelari sunt mai inteligente decât cele care nu poartă. De fapt, în realitate, ochelarii nu sunt  decât un indiciu al unei vederi slabe. Un alt exemplu: o geantă de firmă este considerată de calitate mai bună sau ca având o valoare mai mare decât alta la acelaşi preţ, doar pentru că o anumită vedetă a fost fotografiată purtând poşeta respectivă.

Efectul de halou este întâlnit peste tot. Judecătorii tind să dea pedepse mai uşoare inculpatilor mai atrăgători. Bărbaţii mai înalţi sunt percepuţi ca fiind mai puternici decât cei mai scunzi.

Iar acest efect este foarte speculat şi în politică şi constă în tendiţa de a le atribui unor persoane cu notorietate într-un anumit domeniu competenţe imaginare şi în alte domenii, străine de acestea. Iar succesul electoral al unor actori sau sportivi celebri arată cât de puternic este. De pildă, fostul culturist austriac Arnold Schwarzenegger a fost ales guvernator al Californiei, iar fostul antrenor al naţionalei Anghel Iordănescu a ajuns senator.

Şi ne "păcălim" şi când vine vorba de diete şi de ce avem în farfurie, iar nutriţioniştii numesc fenomenul halou al sănătăţii. Mai exact, avem o părere atât de bună despre noi ştiind că am comandat ceva sănătos încât următorul nostru act de îngăduinţă nu pare deloc... imoral. Cercetătorii au descoperit că, dacă asociază un cheeseburger cu salată verde, subiecţii estimează că masa are mai puţine calorii decât ar avea acelaşi cheeseburger servit fără salată.

Efectul de halou este motorul industriei publicitare deoarece duce la asocieri care apelează la dorinţa noastră primară de a imita parteneri cu un statut social superior. Iar în cultura noastră consumeristă exemplele de efect de halou pot continua la nesfârşit. Tragem concluzii în privinţa oamenilor în funcţie de grupurile sociale din care aceştia fac parte. Generalizăm. Ne lăsăm conduşi de stereotipuri.

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Tonya Reiman - "Limbajul trupului"

Antonio Momoc - "Comunicarea 2.0. New Media, participare şi populism" 

Kelly McGonigal - "Puterea voinţei. Cum funcţionează autocontrolul şi ce putem face"

Te-ar putea interesa şi...

• Ce spune pielea feţei despre noi
• Ce sunt şi cum apar halucinaţiile
• Emoţiile, "citite" în funcţie de nuanţa tenului
• De ce nu avem amintiri din primii ani de viaţă sau "amnezia copilăriei"

Punctuali versus "întârziaţi". De unde pleacă decalajul

Cum reuşim să întârziem, chiar dacă ne facem planul înainte, avem toate datele şi ne calculăm fiecare minut? Specialiştii spun că aprecierea greşită a timpului ar fi problema. Mai exact, faptul că subestimăm acest timp, în medie, cu 40%. O eroare considerabilă!

Potrivit unui studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din San Diego, o trăsătură specifică persoanelor care întârzie este că sunt obişnuite să facă mai multe lucruri deodată. În cadrul cercetării, s-a constatat că, din 181 de operatori de metrou din New York studiaţi, cei care făceau mai multe lucruri simultan ajungeau la serviciu mai târziu decât colegii lor. Iar multitaskingul - spun psihologii - face mai dificilă metacogniţia, adică nivelul de conştientizare a unei acţiuni pe care o execuţi într-un anumit moment.

Totodată, echipa de oameni de ştiinţă a descoperit şi că există şi un anumit tip de personalitate care îi face pe unii oameni să fie mai predispuşi să întârzie. Persoanele orientate spre succes sunt mai punctuale decât cele mai relaxate. În plus, cele două categorii "simt" diferit timpul. Adică, pentru primii un minut trecea în 59 de secunde, iar pentru ceilalţi în... 77!

Pe de altă parte, un alt studiu prezentat de cercetătoarea Diana DeLonzor în volumul "Niciodată să nu mai întârzii", susţine că lipsa de punctualitate este o trăsătură de caracter înnăscută şi, în general, îî caracterizează pe optimişti.

Datele statistice arată însă că Statele Unite pierd, în medie, 90 de miliarde de dolari anual, din cauza persoanelor care nu ajung la timp.

Articol de Ama B

Face Keys România

Surse: www.sciencealert.com 

Agerpres

Te-ar putea interesa şi…

Încăpățânarea și optimismul - secretul longevității

Metode neobişnuite pentru combaterea stresului

Furia - de la "negociere prin intimidare" la antidotul... muzical

La ce se uită angajatorii în 2017. Greşeli “fatale” în CV

La ce se uită angajatorii în 2017. Greşeli “fatale” în CV

Cu toţii ne-am dori să ştim ce îşi doreşte angajatorul atunci când mergem la un interviu. Ca să-l "citim", avem metoda Face Keys, de corelare a trăsăturilor faciale cu personalitatea. Dar, pentru un trend în ceea ce priveşte preferinţele companiilor, există studiile, iar cel mai recent pe această temă a fost dat publicităţii la mijlocul acestei luni şi a fost realizat de eJobs în perioada august-septembrie 2017, pe un eşantion format din 180 companii.

În primul rând, cum caută şi unde caută firmele noi candidaţi? Atunci când încep procesul de recrutare pentru o nouă poziţie, 93% dintre ele mizează pe platformele de recrutare online, 67% pe recomandări din partea echipei deja formate, 40% pe reţelele de socializare, dar contează şi aplicările directe pe site-ul companiei (26%). Însă nu e tot! Jumătate dintre companii caută potenţiali angajaţi în alte oraşe decât cel în care recrutează, iar 49% caută candidaţi şi în domenii de activitate conexe jobului deschis.

Cât durează din momentul în care este lansat anunţul şi până se semnează contractul? Timpul de recrutare este cuprins, pentru aproape 50% dintre firme, între 30 şi 60 de zile.

Care sunt cel mai greu de recrutat candidaţi? Se găsesc mai greu muncitori calificaţi, specialişti în IT sau specialişti în marketing. Pe aceste pieţe, cererea este, în prezent, mai mare decât oferta. La capitolul manageri, contabili sau specialişti în finanţe-bănci, lucrurile merg însă şnur.

Care sunt cele mai importante aspecte urmărite atunci când firmele vor un angajat nou? Nu multitudinea de şcoli şi numeroasele cursuri de specializare cântăresc cel mai greu. Aşadar, nu se pune accentul pe teorie, ci pe... practică! Drept urmare, abilităţile profesionale (60%) sunt în topul celor mai convingătoare aspecte atunci când firmele evaluează un candidat, urmate de pasiunea pentru domeniu (44%) şi nivelul de implicare în activitatea de zi cu zi (40%). Studiile şi cursurile de specialitate, companiile pentru care candidaţii au lucrat anterior sau planurile profesionale sunt la coada clasamentului.

Până la întâlnirea faţă în faţă cu angajatorul, interfaţa este însă CV-ul. Iar Laszlo Bock, vicepreşedintele senior al departamentului de resurse umane de la gigantul Google, a punctat într-o postare pe LinkedIn câteva tipuri de greşeli pe care le fac candidaţii în redactarea CV-urilor şi care ar trebui evitate.

Un studiu din 2013 a constatat faptul că 58% dintre CV-uri au greşeli de scriere, care creează o imagine care nu îi prea face cinste aplicantului la job. Angajatorul vede aici o lipsă de atenţie la detalii, spune Bock.

Dacă te lungeşti cu CV-ul, rişti să-l plictiseşti pe cel care îl citeşte. Aşadar, sintetizează şi prioritizează. O pagină de CV pentru 10 ani de muncă ar fi ideal!

În plus, trebuie să fii atent şi la formatare. Scrie cu un font de cel putin 10, margine stânga, dreapta, spaţiu între propoziţii şi coloane.

De asemenea, nu divulga informaţii confidenţiale în CV. Nimeni nu vrea în echipă un om care spune lucruri nepotrivite. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi…

• Ponturi pentru interviul de angajare
• Salutul -primul pas într-o discuţie şi un îndemn la comunicare
• Limbajul trupului - sfaturi pentru o colaborare reușită
• Și modul în care oferi cartea de vizită este o... carte de vizită!

Ponturi pentru interviul de angajare

Este foarte posibil ca întâlnirea cu cel care urmează să facă interviul de angajare să vină la pachet cu emoții, care să aducă odată cu ele și diverse stângăcii sau întrebări care să ne pună în dificultate fără să ne dăm seama. Cum ne menținem însă... pe linia de plutire? Lynne Bennan a pus sub lupă eticheta în afaceri pentru secolul XXI și a luat în calcul inclusiv aceste situații.

Primul pas este să ajungeți la timp la interviu și să vă închideți telefonul mobil. Apoi, nu uitați că o primă impresie se formează deja în 30 de secunde! Deci, un zâmbet sincer și o strângere de mână fermă vă vor aduce un plus încă din primele momente în care ați intrat în încăpere.

Este lesne de înțeles că CV-ul și scrisoarea de intenție au ajuns deja în mâinile și sub ochii intervievatorului, dar întrevederea are tocmai rolul de a completa aceste date. Așadar, nu va fi o surpriză rugămintea "Vorbiți-mi despre dumneavoastră". Cu ce începeți și cu ce încheiați? Despre ce veți discuta? În mod clar nu vă veți apuca să enumerați o listă interminabilă de hobby-uri. Este bine ca un om să aibă pasiuni, dar, dacă ele par că nu se mai termină, riscați să lăsați impresia că nu mai aveți timp și nici interes și pentru muncă.

Drept urmare, raportați-vă la trecut, prezent și viitor - dar din punct de vedere profesional! De exemplu, punctați cum ați ales această profesie și de ce ați ales-o, dar și unde v-ați făcut debutul în carieră, la ce companii, dar evitați să criticați fostul sau actualul angajator. Pomeniți detalii în legătură cu proiectul la care lucrați în prezent și nu neglijați nici planurile de viitor - certificări, specializări. Tot aici, puteți lămuri intervievatorul de ce credeți că sunteți persoana potrivită pentru postul scos la concurs. Atenție însă. Trebuie să fiți concis, ca să nu plictisiți.

În plus, nu scăpăm nicio clipă din vedere limbajul nonverbal. Afișați o atitudine încrezătoare și deschisă, mențineți contactul vizual, arătați și fiți relaxat și nu stați aplecat peste masă ori birou. De asemenea, evitați gesturile care distrag atenția - cum ar fi să bateți din picior, să vă puneți mâinile pe față ori să dați din cap ca să alungați o șuviță rebelă care vă deranjează.

La final, indiferent de cum vi se pare că a mers interviul, zâmbiți și oferiți aceeași strângere de mână fermă. Este o "ieșire din scenă" cu ștaif!

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea inters şi…

• Salutul - primul pas într-o discuţie şi un îndemn lacomunicare
• Prima impresie. Trăsături faciale care contează
• Limbajul trupului - sfaturi pentru o colaborare reușită
• Mai bine egoist decât altruist - atenție însă, la locul demuncă!

Instagram și efectele asupra sănătății mintale

Rețelele de socializare au intrat deja în rutina noastră zilnică. Ne verificăm contul de Facebook, Snapchat sau Instagram imediat ce ne-am trezit, la cafea, în pauza de masă, la serviciu, chiar și în ședință, în trafic, la semafor, în metrou. Practic, suntem mereu... conectați. În aceste condiții, se tot scrie și se tot vorbește despre avantaje și dezavantaje. 

Dacă generația care are peste 30 de ani și-a început "cariera" pe astfel de rețele abia acum câțiva ani, iată că tinerii care vin din urmă au o activitate mult mai intensă. În era tehnologiei, majoritatea bebelușilor își fac debutul în social media la doar o oră de la naștere, potrivit unui studiu. Mai mult de două treimi dintre ei apar online în cel mult 57 de minute de la marele eveniment. 

Apoi, odată ce bebelușii devin adolescenți, își fac propriile conturi pe retețelele sociale, unde postează... și postează... și postează... Care sunt însă efectele?

Nu se vorbește numai de bine... De pildă, un studiu recent clasifică Instagram drept platforma cu cele mai negative efecte asupra sănătății mintale a tinerilor. În primle luni ale acestui an, Public Health Royal Society şi organizaţia de caritate Young Health Movement au realizat un sondaj pe un eşantion de 1,500 de tineri cu vârste între 14 şi 24 de ani și au urmărit obiceiurile acestora în social media. Tinerii au fost rugaţi să acorde un punctaj fiecărui site şi să aprecieze ce impact are acesta asupra a 14 probleme de sănătate şi stare de spirit, precum anxietate, depresie, singurătate, somn şi FoMo ("Fear of Missing Out", adică "frica de a rata ceva"). 

În baza notelor acordate de respondenţi, Instagram a fost declarată reţeaua de socializare cu cel mai negativ efect asupra sănătăţii. S-a descoperit că afectează dramatic modul în care tinerii percep imaginea aspectului fizic,  măreşte teama de a rata ceva şi, de asemenea, are un efect nociv asupra somnului. Platforma a înregistrat scoruri pozitive în cadrul întrebărilor despre libertatea de exprimare, identitatea de sine şi construirea comunităţii. 

Snapchat s-a clasat pe locul al doilea, pe a treia poziție - Facebook, iar pe 4 şi 5 s-au aflat Twitter şi YouTube. 

Părerile sunt totuși împărțite. Un alt studiu - realizat de cercetători de la Unitersitatea Drexel, din Philadelphia - a scos la iveală că Instagram este un... loc în care mulţi îşi tratează depresia. Au fost analizate 800 de postări, extrase din peste 95.000 de imagini cu tagul "depresie". Iar concluzia oamenilor de știință este că Instagram poate fi un mediu util celor care se confruntă cu boli psihice, deoarece aici oamenii "vorbesc" despre ce îi macină prin imagini sau mesaje codate și nu se simt foarte expuși. Mai mult, primesc sprijin!

Aproximativ 40% din astfel de postări au generat feedback-uri de susţinere și mesaje pozitive, depăşindu-le considerabil pe cele negative. Să nu uităm însă că Instagram are un instrument de prevenire a suicidului, ce permite utilizatorilor să semnaleze postări care trădează gânduri extreme. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: dailymail.co.uk

Mediafax

instyle.com

Te-ar putea interesa şi...

ü  De ce tresărim în somn?

ü  Creierul se micșorează în timpul somnului, dar nu vă speriaţi!

ü  Curiozităţi despre ochi

ü  Spune-mi cum te îmbraci, ca să îţi spun ce personalitate ai

Și modul în care oferi cartea de vizită este o... carte de vizită!

Cartea de vizită este deja, și la noi, de ani de zile, un "must have", atunci când vine vorba de întâlniri de afaceri, în special. Și este un instrument de comunicare, tocmai de aceea trebuie să fie concisă, să prezinte clar sigla companiei și detaliile legate de nume, numar de telefon și adresă de mail. Contează însă și designul, pentru a crea din start o imagine puternică - atenție însă! - una pozitivă. Așadar, nu o împopoțonați peste măsură!

În ceea ce privește următorul pas la acest capitol, schimbul de cărți de vizită capătă valențe uneori... ritualice, în funcție de cultură, după cum notează Carol Kinsey Goman, expert în limbajul corpului, în cartea sa "Limbajul secret al succesului". După modelul "de prin lume adunate", autorul prezintă câteva opinii ale unor specialiști în comunicare, din diferite țări.

Mark Wright (UK) - editorul www.simply-communicate.com, revistă online citită de 15.000 de specialiști în comunicare internă din toată lumea - "Mulți britanici nu au sau nu folosesc cărți de vizită, întrucât ne bizuim pe încrederea reciprocă ("cuvântul e sfânt"). De obicei, când cineva înmânează o carte de vizită, pixul trece iute la atac, actualizând titlul, adresa de e-mail sau numărul de telefon, însoțit de următoarele vorbe: "aveam de gând să o refac de secole"."

Paulo Soares (Brazilia) - specialist cu experiență vastă în comunicarea de afaceri -  "După ce schimbăm cărțile de vizită, obișnuim să le punem pe masa de ședințe, ca să reținem numele partenerilor de discuție".

Helen (China): "Chinezii dăruiesc cărțile de vizită cu ambele mâini. Uneori fac o plecăciune, ținând cartea de vizită deasupra capului, în semn de respect. Când ți se oferă o carte de vizită, uită-te întotdeauna la ea și mulțumește din priviri. Pune-o apoi cu grijă în portvizit sau împreună cu documentele de afaceri."

Judette Coward-Puglisi (Trinidad și Tobago) - directorul unei firme de comunicare strategice, cu o rețea globală de clienți - "În cadrul întâlnirilor formale, așteptăm ca un reprezentant de rang superior să scoată cartea de vizită. De regulă, suntem politicoși și ne manifestăm interesul uitându-ne la cartea respectivă de vizită." 

Jenniffer Frahm (Australia) - directorul unei stațiuni retrase, destinate celor care vor să facă schimbări în afaceri și în carieră - "În Australia, schimbul de cărți de vizită este rezervat relațiilor speciale. Nu prea avem încredere în cel care împarte în stânga și în dreapta și îl suspectăm mereu de afaceri necurate. Dacă primești replica: "Ah, nu am cartea nouă la mine, sunt încă la tipografie" înseamnă că l-ai făcut pe australian să devină agitat și că acesta caută să o întindă cât mai repede de acolo."

Roberto Islas (Mexic) - director de finanțe internaționale private al HSBC Private Bank - "De regulă, le oferim când strângem mâna partenerului. Oamenii se uită la ele, iar dacă întâlnirea este formală, le țin pe masă. Dacă vă aflați într-un restaurant, le bagi în buzunar."

Silvia Cambie (Germania) - expertă în comunicarea de afaceri și jurnalistă - "Cărțile de vizită sunt extrem de importante, mai ales în deschiderea întâlnirii. Germanii obișnuiesc să verifice funcția și poziția ocupată în cadrul companiei. Un italian s-a prezentat la întâlnire fără carte de vizită (lucru obișnuit în cultura sa), iar colegilor mei germani nu le-a venit să creadă." 

Priya Sarma (Emiratele Arabe Unite) - director de comunicare la Unilever - "Cărțile de vizită sunt oferite în mod formal, la începutul întâlnirii, cu rol de prezentare. Înmânarea lor nu presupune niciun ritual sau procedură."

Kazuhiro Amemiya (Japonia) - fondatorul unei companii care le oferă directorilor de comunicare strategii de comunicare - "Schimbul cărților de vizită este văzut drept cea mai importantă parte a întâlnirii (începătorii învață tehnica potrivită, e ca un ritual). Gestul presupune un grad sporit de politețe. Oferim și primim cărțile de vizită cu ambele mâini și cu o scurtă plecăciune. Înmânează cartea de vizită cu fața în sus, pentru a nu-l obliga pe celălalt s-o întoarcă."

Sujit Patil (India) - are aproape 14 ani de experiență în toate domeniile comunicării în afaceri - "La fel ca mai toți indienii, m-aș simți jignit dacă mi-ar lua cineva cartea de vizită și ar vârî-o în buzunar fără să o citească. La o primă întâlnire formală, mulți profesioniști oferă și primesc cărțile de vizită cu ambele mâini, înclinându-se instinctiv. Titlurile și ierarhiile au greutate în mediul corporatist indian, așa că ia-ți răgazul să citești cartea de vizită și să mulțumești înainte să o pui în buzunar sau în geantă. Îmi plac oamenii care trec pe spatele cărții contextul, date de referință, data întâlnirii etc. Acest gest îmi sugerează în plan nonverbal că interlocutorul meu e dornic să continue relația de afceri."

Saada Ibrahim Mufuruki (Tanzania) - directorul general al M&M Communications LTD., una dintre principalele agenții de comunicații din Tanzania - "De regulă, cartea de vizită face înconjurul mesei sau participantul merge de la om la om și înmânează personal o carte de vizită."

Laine Santana (Filipine) - directorul de comunicare corporatistă al HSBC Asia-Pacific, responsabilă cu managementul știrilor și cu departamentul relații investitori pe regiunea respectivă - "În Filipine, obișnuim să înmânăm cartea de vizită cu ambele mâini. Cel care primește cartea va mulțumi și va încuviința din cap, apoi își va lua răgazul să citească datele, înainte să o pună în buzunar sau pe masă, ca reper, mai ales în cazul întâlnirilor cu mai mulți participanți."

În România, nu facem plecăciuni. Ne rezumăm la o strângere de mână, la o scurtă discuție politicoasă, privim interlocutorul în ochi atunci când oferim cartea de vizită și ne oprim cu privirea măcar câteva secunde peste cartea lui de vizită, atunci când o primim. Este nepoliticos să o punem pur și simplu în buzunar, fără să îi acordăm un minim de atenție.

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...                                                                                                    

ü  Locul la masă şi poziţia în comunicare

ü  Buzele vorbesc despre tine fără să spui nimic

ü  De ce să investeşti în tine?

ü  Facebook – agentul de vânzări al firmelor

Cum să “maschezi” plictiseala

4 strategii ca să pari interesat în timpul unei întâlniri plictisitoare.

Eşti la o întâlnire de afaceri sau la una... din obligaţie? Deja ai început să baţi din picior, să îţi frămânţi degetele, să te joci cu părul, cu pixul, cu ceasul etc.? E semn clar că te-ai plictisit de moarte. Dar, nu trebuie să laşi să se vadă asta? Atunci, să ştii că există soluţii.

-Înclină capul spre dreapta! Gestul este unul de supunere şi sugerează că eşti interesat de ceea ce se vorbeşte şi că asculţi. Un studiu recent a demonstrat că, atunci când înclinăm capul spre dreapta, oamenii au impresia că suntem mai oneşti, iar atunci când îl înclinăm spre stânga părem mai atrăgători.

-Zâmbeşte ocazional spre interlocutor! Gestul "îndulceşte" considerabil situaţia.

-Continuă să clipeşti! Când ne plictisim, avem tendinţa să privim fix ca să dăm impresia că suntem interesaţi. Clipeşte de aproximativ 15 ori pe minut - este frecvenţa la care oamenii nu par plictisiţi. Ascultătorii pe care i-ai "pierdut" clipesc de 5-10 ori pe minut.

-Aprobă din cap şi schimbă-ţi poziţia corpului! Dacă te mai mişti din când în când pe scaun, te vei trezi... la realitate şi îţi vei recăpăta atenţia, chiar dacă, uneori, doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Tonya Reiman - "Limbajul trupului"

Te-ar putea interesa şi..

ü  8 mituri despre minciuna

ü  Să-i citim pe mincinoşi

ü  Adevărul despre minciună – creierul se obişnuieşte în timp cu ea

ü  Botoxul şterge nu doar ridurile ci şi emoţiile

ü  Tu ştii când minte copilul tău?

Când ai comunicarea... la degetul mic!

Fiecare a întâlnit măcar de câteva ori în viață tipul de om taciturn - acel om posac, închis, care face economie de zâmbete și de cuvinte și se ține departe de ceea ce înseamnă socializare. Unii îl ocolesc. Pentru alții însă este o provocare. Cum faci o astfel de persoană să îți vorbească, să se deschidă?

Dacă "suferi" de... logoree și nu te poți abține să nu vorbești întruna, ai o șansă. Adică, nu riști să îndepărtezi și mai mult bietul om. Ai însă nevoie de o strategie. Iată doar un exemplu simplu la capitolul "cum te poate ajuta comunicarea bazată pe Face Reading".

Desigur că nu ai niciun interes să intri în vorbă cu un taciturn cu care nu ai prea multe tangențe, dar când este unul dintre colegii de muncă cu care trebuie să lucrezi la proiectul important pe care vi l-a repartizat șeful... atunci situația se schimbă radical. Să îi spunem M. tipului de 38 de ani, pasionat de calculatoare și softuri, cel mai bun IT-st de la noi și omul de care am nevoie ca să îmi pună în practică proiectul. Eu sunt cu vorbele, el cu tehnica. Bine, bine, dar niciunul nu se pricepe la "bucata" celuilalt. El mi-a spus sec: trimite-mi pe mail ce vrei să facem, dar să îmi scrii scurt și concis. Cum aș putea face asta când noi trebuie să schimbăm încontinuu, să testăm, să comparăm și abia apoi să ajungem la forma finală? Eu am imaginație, dar, când vine vorba de partea cu butoane, elanul dispare.

Cum am reușit să duc proiectul la capăt în timp util, stând inclusiv la palavre cu M. și bându-ne cafeaua împreună? Am făcut întâi o analiză - analiza... colegului. Cum îl atrag în conversație și îl câștig la o vorbă-două?

M. are o față ce pare dreptunghiulară, gâtul scurt, distanța dintre ochii mici este considerabilă, sprâncenele depărtate, nasul are o “cocoașă” (de la ochelari am zis eu inițial), iar buzele lui sunt subțiri. Deci, aveți în minte portretul? Acum e acum, mi-am zis, hotărâtă să pun în practică tot ce știu despre Face Keys - corelarea trăsăturilor faciale cu personalitatea.

Să vedem, forma feței mi-a dat din prima de gândit: M. pare un om rece, iar gâtul scurt mi-a dat repede de înțeles că nu este deloc ușor de convins. Distanța dintre ochi îmi spune că viteza de reacție este la limita de jos, iar sprâncenele mi-au sugerat că este un om atent la detalii. Buzele? Nu ca în popor, că este "al dracului", ci îmi arată că este strict. Ce am făcut să îl câștig de partea mea?

Nu m-am îmbătat cu apă rece. Dar am mizat pe Face Reading. I-am prezentat repede în mail cele mai importante detalii și chichițe din proiectul nostru și am avut grijă să nu fac greșeli... tehnice. I-am dat clar de înțeles că suntem o echipă, dar că pe partea lui el este clar șeful și că nu am nicio intenție să îl conving că e altfel. Nu am încercat să intru în subiecte care nu țineau de serviciu și iată cum, cu doar câteva fraze bine plasate, colegul taciturn îmi răspunde - scurt, e drept - "Ok. Discutăm mai multe la pauza de masă, la o cafea." Serios?!? Omul taciturn era dispus să discute. A fost primul pas spre o super-colaborare, care ne-a adus amândurora - pe lângă satisfacția muncii bine făcute și aprecierea șefilor - și câte o primă, dar și un amic de nădejde.

Comunicarea eficientă... brățară de aur, aș zice eu!

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

• Să fii prieten sau... duşman cu şeful?
• Mai bine egoist decât altruist - atenție însă, la locul de muncă!
• Spune-mi cum te îmbraci, ca să îţi spun ce personalitate ai
• Prima impresie contează. În ce măsură?

Fitness până la imprimantă - anual, "ardem" o săptămână din viaţă cu acest sport!

În fiecare zi, la birou, facem mişcare, fără să vrem neapărat asta. Nu că ar fi vreun aspect negativ aici, dar este o latură surprinzătoare la care mulţi dintre noi probabil că nu ne-am gândit decât în treacăt, atunci când aveam febră musculară de la sală ori de la vreo nuntă sau o incursiune în club şi ne cam deranja procesul de  ridicare... a foilor printate.

Ei bine, românii se deplasează, în medie, 263 de metri, în fiecare zi, ca să ia documente tipărite de la imprimantă. Nu pare mult, dar - anual - fiecare angajat de la noi din ţară pierde mai mult de o săptămână de lucru, din cauza problemelor provocate de sistemele și echipamentele IT.

Deja vă gândeaţi şi la calculul caloriilor arse? Nu sunt atât de multe încât să facă vreo diferenţă notabilă la cântar, dar aceste drumuri scad productivitatea şi înseamnă timp irosit. Dacă vreţi totuşi să măsuraţi şi efortul, aflaţi că, în total, distanța parcursă în fiecare an pentru... fitnessul până la imprimantă ajunge la 58 de kilometri, iar rezultatul este echivalent cu participarea la 1,3 maratoane, notează autorii cercetării.

Studiul a fost realizat la comanda Epson Europe, în intervalul octombrie 2016 - ianuarie 2017, pe un eșantion de 2.400 de angajați din 14 țări din Europa, Orientul Mijlociu și Africa.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Pledoarie pentru weekend-ul de 3 zile

Weekend-ul ar trebui să dureze trei zile. S-a demonstrat ştiinţific! Luni abia aşteptăm să vină marţi, pentru că miercuri ştim deja că mai sunt două zile până la weekend. Joi, bate la uşă weekend-ul, iar vineri ne simţim deja liberi.

Oameni de știință nu contestă deloc visul de a avea un weekend mai lung. Din contră! Au arătat - prin cercetări medicale, ale somnului, cognitive și psihologice - că o săptămână de lucru mai scurtă ar trebui să fie obicei și nu excepție, ca în cazul zilelor de sărbătoare sau de concediu.

Care ar fi avantajele unui weekend de trei zile? Şi asta dincolo de distracţie şi relaxare?

Primul beneficiar este sănătatea, deoarece inima este prima victimă după ore multe de lucru. Medicii tot semnalează acest aspect de câteva decenii. Potrivit unei ample analize privind legătura dintre bolile cardiace şi munca în exces (şi realizate pe 600.000 de bărbați și femei din America, Europa și Australia), oamenii care lucrează peste 55 de ore pe săptămână prezintă un risc cu 33% mai mare să sufere un AVC decât cei care muncesc sub 40 de ore săptămânal.

O altă constatare a fost că riscurile unei boli de inimă sunt mai mari în rândul persoanelor cu venituri mai mici. Diabetul de tip 2 afectează cu 30% mai mult muncitorii și lucrătorii manuali cu un program lung de lucru decât pe cei care fac aceeași muncă, dar stau la serviciu mai puțin de 40 de ore pe săptămână.

Să nu uităm şi de somn şi odihnă. Cine muncește mai puțin doarme mai mult. În plus, se trezeşte mai ușor și cu mintea mai limpede.

Un alt aspect demonstrat științific - datorită weekend-urilor de trei zile (sau de două zile cu o zi în cursul săptămânii), salariații rezolvă sarcinile de serviciu mai eficient. Cei care petrec prea mult timp la muncă sunt epuizați și ajung să fie adevărate bombe cu efect întârziat. Lipsiți de energie, le este mai greu să interpreteze emoțiile celor din anturajul lor şi ajung să nu îşi mai dea seama dacă un coleg este "mulțumit" sau "supărat", cu toate necazurile care decurg din aceste confuzii. Oboseala poate provoca și mai multe certuri cu apropiații, situații neplăcute atât în familie, cât și în mediul profesional.

Ultimul argument - care a convins până și angajatorii - este că oamenii sunt mai eficienți la serviciu dacă lucrează mai puțin. Este paradoxul unei săptămâni mai scurte sau al unui weekend mai lung.

Nici asta nu este o informaţie nouă. În secolul al XIX-lea, când sindicatele au cerut ca salariații să nu lucreze mai mult de zece ore pe zi (și apoi opt), conducerile uzinelor au fost surprinse să constate că producția a crescut și că numărul accidentelor de muncă a scăzut.

Aşadar, să nu ne pierdem speranţa.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Mai bine egoist decât altruist - atenție însă, la locul de muncă!

Nu putem cataloga din start egoismul ca un sentiment negativ. Are și părțile lui bune, după cum vom constata chiar în rândurile de mai jos, asta dacă nu cumva ați făcut-o deja de mult.

În ceea ce privește altruismul, acesta este privit în general cu admirație, dar nu este lipsit de efecte nedorite. Și vom vedea de ce. În primul rând, altruismul este declanșat de o serie de factori de mediu și nu este o calitate dobândită prin naștere, după cum au descoperit doi profesori de psihologie de la Universitatea Stanford, din Statele Unite ale Americii.

Potrivit unui alt studiu, realizat de Adam Grant, profesor la Universtitatea din Pennsylvania, altruismul la muncă poate duce la epuizare şi, în mod ironic, îi poate afecta pe cei pe care încerci să îi ajuţi.

"Chiar dacă cei care lucrează mai mult decât li se cere sunt printre cei mai apreciaţi oameni din companie, ei sunt şi cei mai predispuşi la epuizare din cauza efortului", a spus Grant într-un interviu acordat Harvard Business Review. "Atunci când nu se protejează, investiţia lor în a-i ajuta pe alţii îi poate face să rămână în urmă în ceea ce priveşte propriile sarcini."

Autorii studiului atrag atenţia că sunt trei aspecte importante atunci când vrei să-i ajuţi pe alţii: "alegeţi cu grijă modul în care îi ajutaţi, momentul în care îi ajutaţi şi mai ales oamenii pe care îi ajutaţi."

Pe de altă parte, un alt studiu recent dezvăluie în pemieră o legătură între altruism (în general) şi speranţa de viaţă. Cu alte cuvinte, cei care fac voluntariat trăiesc mai mult decât cei care au motivaţii egoiste.

Articol de Alma B

FaceKeys România

Sursa: Mediafax

dailymail.co.uk

Agerpres

Cei mai nefericiți din lume

 Când spunem fericire, ne gândim la bucurie, împlinire, satisfacție, liniște. Iar când vine vorba de nefericire, ne apar în minte exact opusul acestor stări enumerate mai devreme. Nu poți fi mereu fericit sau mereu nefericit, dar există "cei mai fericiți oameni" și "cei mai nefericiți".

Un studiu realizat la nivel global și dat astăzi publicității scoate la iveală că milenalii din Australia sunt cei mai nefericiți de pe pământ. În primul rând, ce sunt milenalii? Sunt toți acei tineri născuți între anii 1982 și 1999, adică aceia care au între 18 și 35 de ani.

La cercetare au participat 7.900 de tineri din 30 de țări, 300 dintre subiecți provenind din Australia. Studiul a explorat viziunea lor asupra lumii și a descoperit că sunt din ce în ce mai îngrijorați cu privire la viitorul lor, în contextul evenimentelor cu care se confruntă lumea la acest moment, dar își păstrează optimismul cu privire la capacitatea următoarei generații de a produce o schimbare.

Milenalii din Australia au spus că sunt nemulțumiți în special în legătură cu activitatea profesională și s-au arătat primii predispuși să-și lase locul de muncă în următorii doi ani (58%), în comparație cu cei din alte părți ale lumii (38%). Totodată, tinerii din Australia au demonstrat o viziune negativă asupra viitorului, numai 8% fiind de părere că se vor afla într-o poziție financiară mai bună decât cea a părinților lor, și numai 4% sperând că vor fi mai fericiți. Dar, 53% dintre australienii incluși în studiu și-au arătat încrederea în următoarea generație — numită Generația Z — din care fac parte cei în vârstă de 18 ani sau mai tineri, privindu-i într-o lumină pozitivă. Totuși, și procentul celor care au manifestat această viziune a fost sub media înregistrată în alte state dezvoltate și în curs de dezvoltare. 

Subiectele principale de îngrijorare declarate de participanții la studiu au fost terorismul (30%), infracțiunile (27%) și schimbările climaterice (26%). 

Pe de altă parte, potrivit unui studiu realizat de eJobs, foarte mulți români sunt fericiți la locul actual de muncă. Cercetarea a fost făcută în perioada octombrie-noiembrie 2016, printr-un sondaj online la care au participat 123.000 de români din toată țara - atât angajați, cât și antreprenori, directori de companii sau bloggeri. Rezultatele arată că peste 61% dintre respondenţi sunt fericiţi la actualul loc de muncă, 6% sunt nefericiţi în toate planurile profesionale, iar 17% au un nivel mediu de mulţumire. 

Mulţumirea la locul de muncă a fost evaluată prin intermediul a cinci factori ai fericirii, consideraţi de realizatorii studiului importanţi în viaţa profesională, și anume: pasiunea, onestitatea, echilibrul între viaţa personală şi cea profesională, impactul activităţii în cadrul companiei şi evoluţia în carieră. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres

Mediafax

Să fii prieten sau... duşman cu şeful?

Dacă aveţi dubii şi vă situaţi la extreme, un studiu recent poate că vă va face să vă regândiţi poziţia. Relaţia prea apropiată cu superiorul, la muncă, este la fel de periculoasă ca cea de animozitate, susţin specialiştii.

În cazul unei relaţii apropiate, dezamăgirile de zi cu zi pot fi mai uşor percepute drept trădări şi pot afecta performanţa angajaţilor, spun experţii. Nivelul de stres creşte şi piere şi cheful de muncă.

''Relaţiile profesionale nu sunt diferite de alte relaţii'', atrage atenţia Vincent Passarelli, psiholog clinician în New York. Cu alte cuvinte, mergem la serviciu cu aşteptări bazate pe experienţele trăite în viaţa personală. "Cu cât suntem mai apropiaţi de cineva, cu atât suntem mai vulnerabili'', subliniază Passarelli. Acesta adaugă şi că trecerea de la statutul de prieten la angajat este aproape imposibilă într-o companie în care raporturile profesionale şi amiciţia merg mână în mână.

Şi directorul Şcolii Europene de Management din Berlin este de părere că prietenia cu şeful poate duce la "epuizare, cinism sau dezamăgire din partea angajatului''. Asta se poate întâmpla în special în cazul în care legătura apropiată îl determină pe salariat să facă un compromis din cauza faptului că şeful, care îi este prieten, se aşteaptă să fie de partea sa. În final, are de suferit relaţia de serviciu.

Pe de altă parte, potrivit unui studiu publicat în Jurnalul de Studii despre Management, cei care îşi linguşesc şefii ar avea totuşi şanse mai mici... să fie stresaţi.

În ceea ce îi priveşte pe tinerii de la noi, cei mai mulţi declară că vor să fie propriii lor şefi, arată un studiu Ernst&Young.

Articol de Alma B

FaceKeys România

Surse:

agerpres.ro

scienceblog.com

eyromania.ro