Fiecare
a întâlnit măcar de câteva ori în viață tipul de om taciturn - acel om posac,
închis, care face economie de zâmbete și de cuvinte și se ține departe de ceea
ce înseamnă socializare. Unii îl ocolesc. Pentru alții însă este o provocare.
Cum faci o astfel de persoană să îți vorbească, să se deschidă?
Dacă
"suferi" de... logoree și nu te poți abține să nu vorbești întruna,
ai o șansă. Adică, nu riști să îndepărtezi și mai mult bietul om. Ai însă
nevoie de o strategie. Iată doar un exemplu simplu la capitolul "cum te
poate ajuta comunicarea bazată pe Face Reading".
Desigur
că nu ai niciun interes să intri în vorbă cu un taciturn cu care nu ai prea
multe tangențe, dar când este unul dintre colegii de muncă cu care
trebuie să lucrezi la proiectul important pe care vi l-a repartizat șeful...
atunci situația se schimbă radical. Să îi spunem M. tipului de 38 de ani,
pasionat de calculatoare și softuri, cel mai bun IT-st de la noi și omul de
care am nevoie ca să îmi pună în practică proiectul. Eu sunt cu vorbele, el cu
tehnica. Bine, bine, dar niciunul nu se pricepe la "bucata"
celuilalt. El mi-a spus sec: trimite-mi pe mail ce vrei să facem, dar să îmi
scrii scurt și concis. Cum aș putea face asta când noi trebuie să schimbăm
încontinuu, să testăm, să comparăm și abia apoi să ajungem la forma finală? Eu am imaginație, dar, când vine vorba de partea cu butoane, elanul
dispare.
Cum
am reușit să duc proiectul la capăt în timp util, stând inclusiv la palavre cu
M. și bându-ne cafeaua împreună? Am făcut întâi o analiză - analiza...
colegului. Cum îl atrag în conversație și îl câștig la o vorbă-două?
M.
are o față ce pare dreptunghiulară, gâtul scurt, distanța dintre ochii mici
este considerabilă, sprâncenele depărtate, nasul are o “cocoașă” (de la
ochelari am zis eu inițial), iar buzele lui sunt subțiri. Deci, aveți în minte
portretul? Acum e acum, mi-am zis, hotărâtă să pun în practică tot ce știu
despre Face Keys - corelarea trăsăturilor faciale cu personalitatea.
Să
vedem, forma feței mi-a dat din prima de gândit: M. pare un om rece, iar gâtul
scurt mi-a dat repede de înțeles că nu este deloc ușor de convins. Distanța
dintre ochi îmi spune că viteza de reacție este la limita de jos, iar
sprâncenele mi-au sugerat că este un om atent la detalii. Buzele? Nu ca în
popor, că este "al dracului", ci îmi arată că este strict. Ce am
făcut să îl câștig de partea mea?
Nu
m-am îmbătat cu apă rece. Dar am mizat pe Face Reading. I-am prezentat repede
în mail cele mai importante detalii și chichițe din proiectul nostru și am avut
grijă să nu fac greșeli... tehnice. I-am dat clar de înțeles că suntem o
echipă, dar că pe partea lui el este clar șeful și că nu am nicio intenție să
îl conving că e altfel. Nu am încercat să intru în subiecte care nu țineau de
serviciu și iată cum, cu doar câteva fraze bine plasate, colegul taciturn îmi
răspunde - scurt, e drept - "Ok. Discutăm mai multe la pauza de masă, la o
cafea." Serios?!? Omul taciturn era dispus să discute. A fost primul pas
spre o super-colaborare, care ne-a adus amândurora - pe lângă satisfacția
muncii bine făcute și aprecierea șefilor - și câte o primă, dar și un amic de
nădejde.
Comunicarea
eficientă... brățară de aur, aș zice eu!
Articol
de Alma B
Te-ar
putea interesa şi...
- Să fii prieten sau... duşman cu şeful?
- Mai bine egoist decât altruist - atenție însă, la locul de muncă!
- Spune-mi cum te îmbraci, ca să îţi spun ce personalitate ai
- Prima impresie contează. În ce măsură?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu