Uneori ne este greu să ne aducem aminte anumite întâmplări sau persoane,
dar există şi cazuri în care oamenii au... amintiri false. Adică au impresia că
au trecut prin experienţe care nu sunt, de fapt, ale lor.
Sindromul amintirilor false este o tulburare în care identitatea și
relațiile persoane sunt centrate în jurul amintirilor unor evenimente
traumatice, care nu s-au petrecut în realitate, dar despre care persoana crede
realmente că au avut loc. Odată înrădăcinată amintirea, creierul se atașează de
ea până în punctul în care aceasta dictează efectiv viața și identitatea
persoanei, fiind totodată rezistentă la corijare.
Acest sindrom poate fi creat în cursul terapiei, atunci când gânduri despre
abuz sunt sugerate sau implantate în hipocamp, declanșând amintiri, oricât de
vagi sau încețoșate, ale unor evenimente virtuale ce ar putea confirma
gândurile sugerate sau implantate. Creierul se descurcă de minune atunci când
vrea să găsească ceva și de multe ori persoanele care susțin că au fost
traumatizate în copilărie sunt acuzate că și-au "creat" trauma citind
cărți motivaționale, frecventând curente de psihoterapie sau ascultând
poveștile altor presupuse victime cu care ajung să se identifice, în ciuda
absenței oricărui indiciu că în trecutul îndepărtat chiar ar fi avut loc o
traumă.
Memoria este asesea modelată de timp, distanțe și percepții și, în lipsa
unor dovezi sau martori, devine aproape imposibil de stabilit dacă ceea ce își
amintește adultul este real sau nu. Asta nu înseamnă că oamenii respectivi mint
sau inventează povești, deoarece în multe cazuri produc dovezi care le confirmă
varianta, uneori chiar mărturii ale abuzurilor, fotografii, înregistrări video,
martori oculari etc. Acest subiect nu poate fi nicidecum tranșat în alb și
negru.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri penale în care a fost vorba despre
acuzații false bazate pe sindromul amintirilor false a fost procesul grădiniței
McMartin, în Statele Unite. În anii 1980, a existat ceea ce unii numesc o
panică satanică, ziarele fiind pline de știri despre presupuse abuzuri sexuale
derulate în timpul unor ritualuri satanice și întâlniri secrete, în multe
dintre acestea fiind implicați copii. Familia McMartin, care deținea o
grădiniță în California, a fost acuzată în 1983 de nu mai puțin de 321 de acte
de abuz sexual împotriva copiilor care frecventau grădinița. Între 1984 și 1987
au fost arestați mai mulți oameni. Nu a fost nimeni condamnat și acuzațiile au
fost ridicate în 1990, procesul lor devenind cel mai lung și mai costisitor proces
penal din istoria Americii.
Oamenii specializaţi în neuroştiinţe spun că multe dintre amintirile
noastre zilnice sunt reconstruite fals, deoarece modul în care vedem noi lumea
se schimbă constant. Iar motivul pentru care amintirile noastre sunt atât de
maleabile este că sunt foarte multe informaţii care trebuie stocate în creier.
"Creierul funcţionează cu supoziţii iraţionale, este predispus la
erori şi are nevoie de scurtături. Amintirile false sunt semnele unui creier
sănătos", spune Sergio Della Sala, profesor în neuroştiinţe la
Universitatea Edinburgh.
Şi, interesant este că sindromul amintirilor false îi poate afecta inclusiv
pe cei care suferă de boala numită memorie autobiografică superioară (hipertimesia),
care face ca respectivii să îşi poată aminti în detaliu lucruri pe care le-au
făcut cu ani în urmă. Într-un fel, aceşti oameni au cea mai bună memorie de pe
Pământ, dar asta nu elimină automat amintirile false.
Articol de Alma B
Surse: Marie D. Jones, Larry Flaxman - "Războaiele PSI"
bbc.com
Te-ar putea interesa şi...
- GPS-ul creierului
- Sindromul mâinii străine
- Hipertimesia - sindromul super-memoriei sau boala lui Scofield, din "Prison Break"
- Creierul, "computer" la purtător
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu