E
vorba despre matematica... iubirii, unde - atunci când pui la un loc doi oameni
- obţii un cuplu fericit. Aici nu scazi, nu calculezi, ci înveţi să împarţi, să
oferi şi - la fel de important - cum să primeşti bucuriile şi să ştii să le
apreciezi.
Suntem
oameni, aşa că suntem doar... perfectibili. Perfecţiunea ar fi, până la urmă,
plictisitoare, nu-i aşa? Ar lipsi diversitatea şi ne-ar măcina monotonia. Şi
aşa, rutina în doi e ca o piatră de moară de gâtul relaţiei. Deci lăsăm
perfceţiunea pentru alte sfere.
Cum
ajungi însă la rezultatul corect, adică unu şi cu unu egal... unu? Cum alegi,
cum păstrezi partenerul? La început, e chimia aceea înnebunitoare, atracţia,
care pare un magnet extrem de puternic, căruia parcă nu i te poţi opune. Apoi,
pentru unii intervine obişnuinţa. Dar, penru alţii, povestea continuă cu alţi
şi alţi fluturi în stomac. Aţi observat, probabil, că oamenii care se iubesc
foarte mult şi se înţeleg foarte bine ajung să semene între ei. De ce? Moduri
de gândire similare, preferinţe asemănătoare, acelaşi mediu, activităţi comune
- toate influenţează şi fizionomia. Îi modelează pe cei doi parteneri şi le
"asortează" trăsăturile faciale. Nu e mit. Se numeşte morfopsihologie
sau corelarea trăsăturilor faciale cu personalitatea.
Poate
că alegem un om diferit de noi la început, dar - în timp - ajungem să creştem
împreună şi să ne formăm împreună, să "topim" diferenţele. Sau
ajungem lângă cineva care ne seamănă foarte mult şi atunci ne regăsim rapid...
în pereche. Indiferent de situaţie, universul ei şi universul lui vor fi, în
final, acelaşi. Unu plus unu va da... unu!
Articol
de Alma B
Te-ar
putea interesa şi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu