Până la 30 de ani, tot căpătăm experienţă în a recunoaşte chipuri

Să îi poţi recunoaşte pe cei din jur - prieteni, familie, colegi - nu este nimic ieşit din comun. Desigur, întrebările apar doar în cazul în care avem, de exemplu, o cunoştinţă care suferă de amnezie. Atunci încercăm, probabil, să aflăm "de ce" omul respectiv nu mai poate face un lucru atât de banal. Totuşi, când începem să îi recunoaştem pe ceilalţi, cât timp durează să ne "perfecţionăm" la acest capitol, ce parte a creierului ne ajută aici? Oamenii de ştiinţă au analizat atent aceste aspecte. Şi, potrivit unui studiu recent, realizat în Statele Unite, şi publicat în 5 ianuarie, capacitatea de recunoaştere a chipurilor vine odată cu înaintarea noastră în vârstă şi se dezvoltă până pe la 30 de ani.

Cercetătorii au scanat creierele a 25 de adulţi, cu vârste între 22 şi 28 de ani, şi 22 de copii, cu vârste între 5 şi 12 ani. Le-au comparat şi au demonstrat că zona de responsabilă de identificarea feţelor - numită girus fusiform - continuă să se dezvolte mult după adolescenţă. Oamenii de ştiinţă au aflat că adulţii au cu 12,6% mai multă materie cerebrală în girusul fusiform faţă de cei mici, ceea ce explică de ce pot recunoaşte mai bine chipurile spre deosebire de copii. Până recent, se credea că dezvoltarea ţesutului cerebral se opreşte la naştere, ulterior creierul adaptându-se prin organizarea sinapselor dintre neuroni.

În zona din creier responsabilă de recunoaşterea chipurilor nu se dezvoltă mai mulţi neuroni, potrivit lui Jesse Gomez, specialist în neuroştiinţe la Universitatea Stanford, cel care a condus studiul. În schimb, aceasta devine mai populată de structuri care fac legătura şi susţin neuronii. Pentru a explica acest fenomen, Gomez a făcut comparaţie cu o grădină. ''Numărul plantelor nu se modifică, dar tulpinile, ramurile şi frunzele lor devin din ce în ce mai complexe'', a spus el.

Kalanit Grill-Spector, profesoară de psihologie în cadrul aceleiaşi universităţi, subliniază că dezvoltarea zonei creierului responsabilă de capacitatea de recunoaştere facială ajută la identificarea a din ce în ce mai multe chipuri, odată cu înaintarea în vârstă. ''Când eşti mic, trebuie să-ţi recunoşti familia şi o mână de prieteni'', spune Kalanit Grill-Spector. ''Dar, cu timpul, când ajungi la liceu sau la facultate, grupul social din care faci parte se lărgeşte la sute şi chiar mii de persoane'', a completat ea.

Înţelegerea modului în care capacitatea de recunoaştere facială evoluează pe parcursul copilăriei îi poate ajuta pe oamenii de ştiinţă să afle de ce unele persoane au dificultăţi în recunoaşterea chipurilor (prosopagnosie). De asemenea, poate face lumină şi în cazul celor diagnosticaţi cu autism, care se confruntă deseori cu această problemă.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres