Desenele animate și influența lor în dezvoltarea copiilor

Cu siguranță mulți părinți și-au pus, măcar o dată, această întrebare - cum înfluențează desenele animare dezvoltarea copilului lor?

Iar specialiștii nu fac excepție. Giuseppe Iandolo, psiholog și doctor în Dezvoltare Psihologică, Învățare și Educație - care a studiat inclusiv rezultatele cercetărilor clinice realizate de oameni de știință ca Albert Bandura, profesor la Stanford University și autor al teoriei învățării sociale - spune că desenele animate oferă oportunități de dezvoltare. De exemplu, cele de tip educativ pot contribui la dezvoltarea competențelor lingvistice și narative sau la capacitatea de a soluționa probleme și dificultăți urmând modele.

Psihologul nu recomandă măsurile stricte atunci când vine vorba de orele petrecute în fața televizorului. Cea mai bună soluție, spune el, este "limitarea timpului și a tipului de desene", pentru a face loc altor activități, tot fundamentale pentru dezvoltarea copilului, ca joaca ori socializarea cu alți copii. "Excesul - care formează puști dependenți de televizor - poate avea efecte ca sentimentul singurătății, o excesivă identificare cu personajele din desene și un randament școlar mai mic", subliniază Iandolo.

Când vine vorba de acțiunea în sine, din desenele animate, acțiune ce poate fi foarte dramatică uneori, cercetătorul punctează că aceasta, mai presus de a crea o traumă, "contribuie la dezvoltarea emoțională a copilului". "Desenele animate, în timp ce deapănă o poveste cu personaje cu care copilul se identifică, contribuie la stimularea empatiei lui, dar numai când povestea se termină începe să afecteze gândirea narativă și emoțională a copilului", spune expertul. "A vedea o poveste stimulează empatia; a spune o poveste prilejuiește un nivel și mai mare de empatie față de personaje". De aceea, este preferabil ca părinții nu numai să vadă desene din când în când cu copiii, ci și să-i lase pe ei înșiși să le expună propriile interpretări. "Nu există desene animate perfecte pentru că gândirea narativă se bazează pe neprevăzut și pe imperfecțiune, dar un bun desen animat va permite copilului și părinților lui să caute înțelesul experienței, cum se întâmplă în viața reală", adaugă acesta.

Un studiu clasic realizat de Keith Gilbert în 1998 - despre impactul mass-media asupra copiilor cu vârste de 5 și 6 ani, expuși timp de două ore pe zi unor programe diverse - a dovedit că, la această vârstă, copiii nu sunt în stare să facă pe deplin diferența între realitate și ficțiune. Adică, tind să identifice personajele din desenele animate ca membri ai propriei familii. Aceasta ar putea conduce la atitudini imitative foarte periculoase, după cum avertizează psihoterapeutul Gestalt Clotilde Sarrió - îi poate face pe copii nu numai să se îmbrace ca ei, ci și să acționeze sub deviza "ce poate face supereroul meu pot să fac și eu". În plus, susține el, "niște desene animate aparent inofensive ar putea conține mesaje care să influențeze concepte și stereotipuri privind sexualitatea, violența sau xenofobia".

Important este ca personajele să aibă conduite "mai degrabă pozitive decât negative", "agresivitatea să fie exprimată, dar să nu aducă foloase", iar eforturile și soluțiile să se evidențieze prin adaptare și hotărâre. Trebuie să se facă "diferența între distracție, proasta educație și conduitele delictuale" și, în acest context, "este fundamental controlul din partea părinților", spune, la rândul său, psihologul Giuseppe Iandolo.

În ceea ce privește pericolul pentru ochi, specialiștii spun că televizorul nu este dăunător atâta timp cât copilul nu se află într-o cameră întunecată și nu stă prea aproape de ecran.

Desenele animate au devenit și un instrument util în mâinile psihologilor și îi pot ajuta foarte mult și pe părinți. În noiembrie 2015, Departamentul de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Universității 'Babeș-Bolyai' a lansat "Retman și Retmagia", un film de animație destinat unor scopuri terapeutice - să-i ajute pe copii să depășească anumite stări negative, cum ar fi anxietatea, depresia și furia. "Am creat personaje adaptate pentru copii pentru fiecare cogniție irațională cum sunt Catastrofus, Frustratus, Necesarus, Descurajatus, ajutoarele lui Iraționalius cu care se luptă Retman. Retman îi învață pe copii că, dacă își controlează emoțiile negative, vor fi mai fericiți și funcționali", a explicat psihologul Daniel David, coordonatorul acestui proiect.

Studiile privind efectele vizionării desenelor animate au arătat că, pe parcursul școlarizării (clasele I-XII), un copil petrece la școală, în medie, 13.000 ore, ceea ce pare mult, dar nu și în comparație cu media orelor petrecute în fața televizorului - 18.000!

Articol de Alma B

FaceKeys România

Surse: Agerpres

sfatulmedicului.ro