Nu este o glumă! Dacă persoanele îndrăgostite de felul în care arată, cele care
manifestă admiraţie exagerată faţă de ele însele, au o problemă cunoscută sub
numele de narcisism, ei bine, există şi polul opus. Sunt şi oameni deloc
încântaţi de aspectul lor, iar în cazul acestora nemulţumirea atinge cote
alarmante. Preocuparea pentru un defect fizic minor sau chiar imaginar devine
extremă şi le perturbă calitatea vieţii.
Cei care se văd atât
de urâţi încât fac din propriul aspect fizic o obsesie suferă de o afecţiune
psihică numită dismorfofobie sau dereglare dismorfică corporală. Aceasta îi face să
îşi perceapă în mod distorsionat chipul şi trupul.
Boala a fost subiect
de studiu pentru o echipă de psihiatri din cadrul Universităţii Los Angeles. Cu ajutorul
rezonanţei magnetice funcţionale, cercetătorii au analizat creierul a
17 persoane afectate de această boală şi 17 sănătoase, asta în timp ce toţi subiecţii observau fotografii ale propriului chip. Specialiştii americani au constatat că, în creierul dismorfofobicilor, vederea propriei imagini declanşează o activare anormală a mai
multor arii cerebrale. Totodată, în cazul acestor pacienţi, creierul
elaborează imaginea propriei feţe în mod înşelător, înregistrându-se o
activitate alterată atât în centrii vederii, cât şi la nivelul
circuitelor cerebrale.
Potrivit aceluiaşi studiu,
persoanele afectate de dismorfofobie reprezintă aproximativ 1-2% din populaţie, iar una din patru ajunge la tentative de suicid.
Mulţi dintre
suferinzii care se luptă cu această boală a urâţeniei închipuite cred că
soluţia miraculoasă este chirurgia estetică. Defectul nu este însă unul real,
ci doar în mintea lor, iar rezolvarea nu stă în puterea bisturiului, ci mai
degrabă în puterea minţii.
Aricol de Alma B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu