Gestul OK sau
"perfect", "în regulă" este unul dintre cele mai folosite
cuvinte din lume şi a fost popularizat în Statele Unite la începutul secolului
al XIX-lea, iar sensul său este comun tuturor ţărilor vorbitoare de limbă
engleză.
Se spune că OK
este o abreviere de la "oll korrect", o scirere umoristică a
"all correct", care ar fi apărut tot în secolul al XIX-lea, când
umoriştii erau reunoscuţi pentru faptul că făceau haz de cuvintele stâlcite ale
politicienilor.
Potrivit unei
alte teorii, această abreviere ar fi apărut în Războiul de secesiune din
America (1861 - 1865). În acea perioadă, în Nord, decesele de pe front erau
trecute pe nişte tăbliţe afişate în văzul soldaţilor pentru a-i ţine la curent
cu tot ce se petrecea pe câmpul de luptă şi, constant, apăreau anunţuri de
genul "200 kills", "300 kills". Spre sfârşitul războiului
însă, au fost şi zile în care nu existau victime, aşa că pe tăbliţă apărea
"0 kills", care - după câteva scrieri - a fost scurtat în "OK".
Iar o altă
variantă îl indică drept inventator al cuvântului pe editorul publicaţiei
„Boston Morning Post”, care avea obiceiul să creeze acronime pentru cititorii
săi. El obișnuia să treacă în articolele sale „NG” - no good (nu e bine), „OW”
- all right (în regulă), „OFM” - our first men (primii oameni) sau „GC” - gin
cocktail. În 1839, în timpul unei dispute cu rivalii de la „Providence
Journal”, a scris acel „OK”, care, după cum a explicat chiar el, însemna „all
correct”.
În România,
gestul s-a răspândit rapid după revoluţia din '89. Dar, în anumite locuri, el
are alte origini şi conotaţii.
De pildă, în
Franţa şi Belgia înseamnă şi "zero", şi "nimic". De
exemplu, într-un restaurant, chelnerul a condus un cuplu la masă şi a întrebat:
"E bună această masă?", iar oamenii au răspuns cu gestul OK şi el a
reacţionat rapid: "Păi, dacă nu vă place aici, vă putem găsi altă
masă..." El a interpretat semnul OK ca "zero, lipsit de valoare"
- altfel zis s-a gândit că nu le plăcea masa.
Mare atenţie însă
dacă ajungeţi în Brazilia sau în alte câteva ţări din America de Sud! Acolo,
gestul este ofensator! Înseamnă un anumit orificiu al corpului uman.
În Japonia,
acelaşi gest poate să însemne "bani". Drept urmare, dacă faceţi
afaceri acolo şi exprimaţi acest gest în sensul de OK, un japonez ar putea crede
că îi cereţi mită! Pe de altă parte, un turc ar putea considera semnul o
înjurătură, iar în ţările arabe este utilizat extrem de rar şi este fie un
semnal de ameninţare, fie o obscenitate.
Aşadar, aveţi
grijă ca totul să fie OK când faceţi semnul... OK!
Articol de Alma B
Sursa: Allan
& Barbara Pease - "Limbajul trupului în mediul de
afaceri"
Te-ar putea
interesa şi…
- Încruntarea activă şi încruntarea statică
- Limbajul trupului - sfaturi pentru o colaborare reușită
- Și emoticoanele au... două tăișuri
- Și modul în care oferi cartea de vizită este o... carte de vizită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu