Ce este maturitatea şi ce înseamnă să te porţi
ca un copil?
Maturizarea este un proces continuu de
acumulare de experienţe, de cunoştinţe, de trăiri. Practic, începem să ne
maturizăm din prima clipă în care vedem lumina zilei, poate chiar mai înainte
de acest moment, şi continuăm să o facem până la ultima suflare sau, cine ştie,
poate şi dincolo de aceasta. Modul în care experimentăm lucruri, trăirile
produse de aceste experienţe, viteza cu care învăţăm anumite lecţii ale vieţii
sunt diferite, pentru că şi noi, oamenii, suntem diferiţi. Tot pentru că suntem
diferiţi vom ajunge la diferite grade de maturitate în diverse planuri ale vieţii
noastre. Unii dintre noi vor fi mai maturi, sau mai inteligenţi, din punct de
vedere emoţional, alţii din punct de vedere social, alţii poate din punct de
vedere al raţionamentului. Cert este că, oricât de diferiţi am fi, cu toţii
suntem puşi în faţa unor situaţii pe care este bine să le abordăm cu un grad înalt
de responsabilitate. În caz contrar, este posibil ca viaţa să ne lase “repetenţi”
şi să fim nevoiţi să reluăm un proces, sau o etapă a ei.
De câte ori aţi auzit expresia “copilul din
noi”? Fiecare dintre noi avem persoane în faţa cărora scăpăm de inhibiţii, în
faţa cărora ne permitem să avem “accese de copilărie”. Unii dintre noi chiar
caută astfel de persoane, care nu doar ne acceptă aşa cum suntem, dar chiar ne încurajază
să dăm frâu liber copilului din noi. Copilăria este văzută de cele mai multe
ori ca o perioadă de acumulare de informaţii, de formare de deprinderi şi de
joacă. Dintre toate acestea, “joaca” are un rol foarte important, ea fiind
ultimul bastion în calea uniformizării sociale ce i se pretinde copilului şi
mai târziu adolescentului. Este adevărat că, atâta timp cât dorim să fim fiinţe
sociale funcţionale, trebuie să ne supunem regulilor societăţii, dar nu trebuie
să facem asta cu preţul vieţii copilului din noi. El este esenţa noastră,
latura noastră creativă, legătura cu divinul. Este cel care ne ţine ancorat în
umanitate. Fără el, nu am fi decât nişte roboţi. Unii dintre ei, foarte buni în
îndeplinirea sarcinilor (sociale), alţii mai puţin buni.
A fi matur nu înseamnă neapărat să fim mereu
serioşi, obiectivi, analitici sau nonemoţionali. Toate acestea, realizate în
mod repetat, au tendinţa de ne face în cele din urmă trişti, lipsiţi de
prieteni apropiaţi, înconjuraţi mereu doar de colegi sau cunoştinţe. A fi matur
înseamnă să deprinzi abilitatea de a alterna, într-un mod echilibrat, momentele
de responsabilitate cu cele de copilărie. Un om matur este un om fericit,
pentru că fericirea izvorăşte întotdeauna din echilibru.
Dacă vă plac articolele noastre puteţi arăta
acest blog prietenilor. De asemenea, ne puteţi propune teme pentru articolele
viitoare la adresa de e-mail office@facekeys.ro.
Articol de Alex B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu