Mă bucur să te REcunosc!

"Mă bucur să te cunosc!" şi... "Mă bucur să te REcunosc!"

"Faces in the crowd" - poveste de film, "Faces in the crowd" - părerea specialistului

Închide ochii. Imaginează-ţi cel mai bun prieten. Poate vezi în minte ochii lui albaştri. Sau poate nasul lung şi părul blond. Poate chiar zâmbetul.

Dacă l-ai întâlni azi pe stradă, s-ar potrivi perfect cu imaginea creată de mintea ta. Dar, cum ar fi să nu îţi poţi imagina nimic?

După ce citiţi articolul vă recomand şi filmul "Faces in the crowd" despre care găsiţi detalii aici - Cinemagia

Există oameni care nu doar că nu pot recunoaşte feţele umane, dar ei nici nu le pot ţine minte. Pentru ei, fie că văd un om pentru prima oară, fie pentru a suta oară, este la fel, pentru că îşi pierd abilitatea de a recunoaşte feţe.

Prosopagnosia este o afecţiune cerebrală. Cei care suferă de această boală pot vedea foarte bine, dar creierul lor nu poate pune laolată informaţiile adunate pentru a crea imaginea de ansamblu a feţei umane. Ei văd doar un nas, obrajii, forma ochilor, dar nu le pot asocia pe toate astfel încât să redea un chip. Iată ce declară unul dintre cei diagnosticaţi cu această afecţiune – “Adesea trec pe langă copiii mei fără a-i recunoaşte. Dacă într-o zi văd un tânăr blond în bucătărie, presupun că este vorba despre fiul meu, iar dacă în casă se află o tânără înaltă, presupun că este vorba despre fica mea”.

O cale de a înţelege recunoaşterea facială este, se pare, înţelegerea felului în care creierul recunoaşte vocile oamenilor. Unii cercetători au crezut că recunoaşterea facială şi a vocii, cele două elemente principale prin care oamenii se recunosc, erau procesate separat de către creier. Fonagnosia este o afecţiune cerebrală care îi face pe cei afectaţi să nu poată distinge o voce cunoscută. Testând cele doua afecţiuni simultan, cercetătorul Max Planck, de la Institutul pentru cercetarea creierului si a gândirii umane din Germania, a descoperit că recunoaşterea facială şi a vocii sunt conectate într-un sistem de recunoaştere a persoanei. Folosindu-se de RMN, a studiat activitatea cerebrală a 19 voluntari sănătoşi, în timp ce li s-a cerut sa recunoască feţe şi voci. S-a descoperit că părţile din creier responsabile de recunoaşterea facială, cum este zona fusiformă din lobul occipital, sunt conectate la zonele responsabile de recunoaşterea vocii, aflate în principal în lobul cerebral temporal. Acest studiu a arătat de ce o persoană care suferă de prosopagnosie are dificultăţi în a recunoaşte o persoană chiar şi după ce aceasta începe să vorbească. Rezultatele complete ale studiului au fost publicate în “The Journal of Neuroscience” de Katharina von Kregstein.

Provocarea pentru cercetători a fost să descopere unde este întrerupt acest sistem. Lipsesc cu desăvârşire aceste conexiuni cerebrale sau oamenii sunt incapabili să recunoască voci şi feţe deoarece aceste legături nu functionează corect? Pentru că aceste afecţiuni pot apărea în copilărie sau în urma unor traume cerebrale, nu se ştie cu exactitate care este numărul de persoane afectate. Cert este ca unii oameni nici nu realizeaza că întâmpină probleme în a recunoaşte feţe sau voci. Este ca şi în cazul daltoniştilor - aceştia nu îsi dau seama că văd culorile diferit până nu le evidenţiază cineva acest lucru.

Această afecţiune poate avea urmări neaşteptate din punct de vedere social. Cum explici oamenilor care îţi sunt prezentaţi ca nu îi vei mai recunoaşte după câteva minute? Sau ce faci dacă ieşi cu partenerul la restaurant, iar când te întorci de la toaletă vezi mai multe persoane care stau singure la mese? Lângă care dintre ele te aşezi?  De asemenea, unii dintre cei afectaţi au declarat că nu îşi recunosc nici imaginea în oglindă, si este nevoie să facă apel la raţiune pentru a se convinge că sunt ei.

Articol de Alex B

Sursa:

-          Înţelegerea dificultăţii recunoaşterii faciale la copii – Nancy L. Mindik – Jessica Kingsley Publishers 2011