Oglindă, oglinjoară, am o problemă... cerebrală?

Nu este o glumă! Dacă persoanele îndrăgostite de felul în care arată, cele care manifestă admiraţie exagerată faţă de ele însele, au o problemă cunoscută sub numele de narcisism, ei bine, există şi polul opus. Sunt şi oameni deloc încântaţi de aspectul lor, iar în cazul acestora nemulţumirea atinge cote alarmante. Preocuparea pentru un defect fizic minor sau chiar imaginar devine extremă şi le perturbă calitatea vieţii.

Cei care se văd atât de urâţi încât fac din propriul aspect fizic o obsesie suferă de o afecţiune psihică numită dismorfofobie sau dereglare dismorfică corporală. Aceasta îi face să îşi perceapă în mod distorsionat chipul şi trupul.

Boala a fost subiect de studiu pentru o echipă de psihiatri din cadrul Universităţii Los Angeles. Cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale, cercetătorii au analizat creierul a 17 persoane afectate de această boală şi 17 sănătoase, asta în timp ce toţi subiecţii observau fotografii ale propriului chip. Specialiştii americani au constatat că, în creierul dismorfofobicilor, vederea propriei imagini declanşează o activare anormală a mai multor arii cerebrale. Totodată, în cazul acestor pacienţi, creierul elaborează imaginea propriei feţe în mod înşelător, înregistrându-se o activitate alterată atât în centrii vederii, cât şi la nivelul circuitelor cerebrale.

Potrivit aceluiaşi studiu, persoanele afectate de dismorfofobie reprezintă aproximativ 1-2% din populaţie, iar una din patru ajunge la tentative de suicid.

Mulţi dintre suferinzii care se luptă cu această boală a urâţeniei închipuite cred că soluţia miraculoasă este chirurgia estetică. Defectul nu este însă unul real, ci doar în mintea lor, iar rezolvarea nu stă în puterea bisturiului, ci mai degrabă în puterea minţii.

Aricol de Alma B

Face Keys România

În era selfie-ului, nici narcisismul nu mai e ce-a fost...

Într-o societate în care am devenit tot mai individualiști și mai preocupați de propria persoană și de propriul interes, pe scurt mai egoiști, nici narcisismul nu mai este ce a fost. Dacă înainte era considerat o boală, acum a fost eliminat din această categorie, din Manualul de Diagnostic și Statisctică a Tulburărilor Mentale (DSM), cel care definește principalele probleme psihiatrice ale omului modern. Motivul?

"Un narcisist este o persoană dotată cu un simţ nerealist de superioritate, însoţit de o totală lipsă de empatie. Companiile americane sunt pline de oameni cu această problemă", a comentat John Oldham, unul dintre membrii comisiei de experţi însărcinați cu pregătirea unei noi ediții a DSM.

"Necesitatea reclasificării vine din faptul că multe persoane pot fi narcisiste, dar să ducă o viaţă liniştită în societate", a precizat un alt specialist american, Carl Bell de la Universitatea Illinois.

Narcisismul devine, așadar, o tulburare de personalitate.

Conform Manualului de Diagnostic și Statisctică a Tulburărilor Mentale, narcisistul este egocentric și lipsit de empatie, prezintă sentimente de grandoare, exagerează reușitele și talentele, este preocupat până la obsesie de succes, putere și iubire ideală, are nevoie constantă de admirație și atentie, explorează comportamentele celorlalți pentru binele personal.

Sigmund Freud a afirmat că orice om se naște cu o doză de narcisism. Așa că, în final, nimeni nu se poate lăuda că este complet străin de astfel de trăiri.

Aricol de Alma B

FACE KEYS ROMÂNIA

Sărutul. Curiozități până dincolo de... pasiune

Că sunt fluturaşi în stomac, ori dragoste veche păstrată ca un vin bun, sau doar o greşeală, când vine vorba despre sărut lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum par la o banală atingere a buzelor. 

Ştiați că o persoană petrece, în medie, 336 de ore din viață sărutându-se? Adică două săptămâni! Dar că un sărut pasional solicită aproximativ 30 de muşchi ai feței? Este practic o adevărată gimnastică pentru față şi, de ce să nu recunoaştem, un inamic simpatic, ce ajută în lupta împotriva ridurilor. Şi, fetelor, într-un minut, ardeți astfel 26 de calorii.  

Sărutul nu e recomandat însă doar în...  diete. Studiile arată că previne apariția cariilor, ameliorează durerile de cap şi previne producerea gluco-corticoizilor, nişte hormoni "vinovați" de apariția hipertensiunii arteriale, a slăbiciunii musculare şi a insomniei. Cercetătorii au constatat şi că sărutul măreşte natural nivelul oxitocinei, hormon ce relaxează şi are efect calmant, mărind şi nivelul endorfinelor, responsabile, de asemenea, de starea de bine. Tot sărutul  favorizează eliberarea dopaminei, care îi leagă mai mult pe cei doi parteneri şi lasă loc  sentimentelor. 

Totodată, corpurile îndrăgostiţilor care se sărută produc o substanţă de 200 de ori mai puternică decât morfina, din punct de vedere al efectului narcotic. De aceea, partenerii pot fi euforici în timp ce se sărută.  

În plus, nu e, desigur, sport extrem, dar  sărutul face creierul să secrete aceiaşi neurotransmițători ca şi atunci când sărim cu paraşuta, facem bungee-jumping sau alergăm. Aşadar, energie multă, dar şi delicatețe. Sensibilitatea buzelor este de 200 de ori mai accentuată decât cea a degetelor de la mână! 

Sărutul nu lipseşte nici din categoria "performanțe răsunătoare".  Cel mai lung sărut - omologat de Cartea recordurilor, anul trecut - a durat nu mai puțin de 58 de ore, 35 de minute și 58 de secunde! Iar protagoniști au fost doi thailandezi. 

Pe marile ecrane, în schimb, cel mai lung sărut este cel din filmul "You're in the Army Now" (1941), în care Regis Toomey şi Jane Wyman se sărută timp de 3 minute şi 5 secunde. La capitolul... densitate, John Barrymore sărută mai multe femei de 191 de ori în pelicula "Don Juan" din 1926. La un film de 167 de minute şi 191 de săruturi, înseamnă că, la fiecare 53 de secunde, se săruta cineva. 

Sărutul este în sine o sărbătoare. Dar există şi Ziua Internațională a Sărutului, în data de 6 iulie. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Românu-i de poveste: şi Zmeu, şi Făt Frumos

Când vine vorba despre personalitatea românului, mulți ar fi tentați să spună că e... zmeu. Ei bine, studiile nu îi contrazic. Zmeul are între 14 şi 17 ani sau... peste 60, şi nu are studii superioare! Există însă şi Feți Frumoşi - oameni educați, cu vârste între 30 şi 50 de ani. Iată, de fapt, profilul național de personalitate al cetățeanului român - un profil conturat în premieră! Datele vin în urma unui studiu realizat de o echipă de psihologi de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi Universitatea Bucureşti. 

"Din studiu reiese că personalitata națională a românilor are o structură bipolară, adică sunt două profiluri complet diferite de personalitate. Pe de o parte, este un profil caracterizat printr-o instabilitate emoțională scăzută, asociată cu deschidere crescută, extraversiune, agreabilitate şi conştiinciozitate - numit factorul X plus", a explicat Daniel David, coordonatorul echipei de psihologi. Are un potențial pozitiv, iar numele metaforic, mergând pe tradiția românească, este "Făt Frumos". Cel de-al doilea profil, botezat factorul X minus - Zmeul - este caracterizat prin instabilitate crescută şi extraversiune, agreabilitate şi conştiinciozitate scăzute. 

Coordonatorul cercetării spune că aceste două profiluri sunt distribuite relativ egal pe teritoriul României şi nu sunt bune sau rele, ci au doar "un potențial pozitiv sau negativ". 

Iar transformarea acestora depinde de instituțiile socio-culturale din România. Cu instituții proaste, chiar dacă există profilul X plus, acesta nu se va exprima, ci va fi accentuată instabilitatea emoțională a profilului X minus. "Miza nu este să schimbăm personalitatea, ci cum creezi instituții socio-culturale moderne care să folosească maximal potențialul din fiecare profil", a explicat psihologul. "Într-o lume nesigură, plină de pericole, această structură bipolară te face să te simți mai puțin influențat de acțiunea unor forțe negative asupra sistemului, ceea ce este un lucru bun. Într-o lume lipsită de pericole, această structură nu ne ajută foarte mult", a mai adăugat Daniel David. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Mediafax 

Nasul, un perseverent şi abil "partener" în viață

Nasul continuă să crească (la fel şi urechile) pe toată durata vieții. Indiferent de cât de... fin este, nasul poate identifica până la 1.000 de miliarde de mirosuri diferite, potrivit unui studiu realizat în 2014, în Statele Unite. Şi, s-a demonstrat că mirosul este de 10.000 de ori mai sensibil decât gustul. 

Nasul este, aşadar, un adevărat "detector" de miresme. În interior, există un mic "covoraş", format din 10 milioane de celule olfactive. Iar fiecare celulă conține aproximativ 1.000 de tipuri diferite de receptori. Atunci când mirosul potrivit ajunge la receptorul potrivit, un semnal electric este trimis la creier şi mirosul este înlesnit. Receptorii olfactivi sunt conectați la centrul emoțional al creierului, de aceea mirosurile pot servi drept imbolduri puternice ale memoriei. În ciuda acestei sensibiltăți, nasul nu poate detecta monoxidul de carbon sau gazul natural, care sunt toxice. Tocmai de aceea, în aceste gaze se adaugă un odorizant. 

Nu lipseşte nici forța, din această "ecuație". Drept dovadă, aerul expirat în timpul unui strănut poate depăşi viteza de 160 km/h! 

În ceea ce priveşte partea estetică, un nas mai mic este în general preferat. Dar, unul proeminent este asociat cu un risc scăzut de a fi afectat de răceli sau gripă, deoarece reprezintă practic o barieră naturală în calea particulelor de praf, a virusurilor şi a bacteriilor din atmosferă.  

Şi, chiar dacă pare o banalitate, în urma unui studiu realizat la Universitatea din Iowa s-a constatat că bărbații au, în medie, nasul cu 10% mai mare decât femeile. Explicația? Consumă cantități diferite de oxigen. Pentru că bărbații au o masă musculară mai mare decât femeile, există şi o creştere a cererii de oxigen pentru menținerea optimă a țesutului muscular. Cu alte cuvinte, EI au nasul mai dezvoltat, pentru a permite un aport mai mare de oxigen. În acest context, cercetătorii au ajuns la concluzia că nu trebuie să ne gândim la nas doar ca la un aspect ornamental al feței, ci şi ca la o extensie a plămânilor noştri. Volumul de aer inspirat de nas în fiecare zi poate ajunge la umplerea a 500 de balonaşe. 

Să nu uităm nici de faimoasa poveste a celui căruia îi creştea nasul atunci când mințea. Efectul Pinocchio există, susțin oamenii de ştiință. Un grup de cercetători de la Universitatea din Granada, Spania, a identificat, cu ajutorul camerelor termografice, o serie de corelaţii între starea mentală şi temperatura corpului, descoperind că, atunci când o persoană minte, nasul ei începe să se încălzească. 

O altă curiozitate constă în faptul că cel mai des li se adresează chirurgilor plasticieni pacienți care doresc să-şi schimbe forma nasului. Prima rinoplastie documentată a fost făcută încă din Epoca Renascentistă, iar în urma acestei intervenții, medicul chirurg a fost exclus din biserică. 

Dincolo de toate însă, cel mai lung, dar şi cel mai performant nas din regnul animal este, evident, nasul elefantului, după cum confirmă şi un studiu realizat de o echipă de cercetători japonezi. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: agerpres

The independent 

AFP

dailymail.co.uk 

Să citim şi dincolo de "ferestrele sufletului"

Sunt atâtea lucruri pe care nu le ştim despre noi. Clipim mecanic şi poate că puţini sunt conştienţi că facem asta de... mai bine de 10.000 de ori pe zi! Iar să îţi "odihneşti" ochii este impropriu zis, deoarece ochii nu se odihnesc niciodată. Chiar dacă muşchii şi pleoapele sunt în repaos, globii oculari se mişcă, inclusiv în timpul somnului. Pe lângă faptul că sunt foarte activi, muşchii din jurul pleoapelor au cele mai rapide reacţii dintre toţi muşchii corpului uman: au capacitatea de a se contracta în mai puţin de o sutime de secundă.

Iar când este întuneric şi facem nopţi albe, de exemplu, pupilele se dilată pentru a lăsa să treacă o cantitate cât mai mare de lumină. Pupilele se dilată însă şi în funcţie de emoţii - cum ar fi teama, bucuria intensă ori excitaţia sexuală.

Pare incredibil, dar ochiul uman poate detecta 10 milioane de nuanţe diferite! Şi este al doilea organ, ca şi complexitate, după creier. Iar oamenii de ştiinţă susţin că organele de văz contribuie la acumularea a 80% din cunoştinţele noastre şi utilizează aproximativ 50% din energia creierului. 

Ca şi date... tehnice, globul ocular cântăreşte puţin sub 30 de grame şi are un diametru de aproximativ doi centimetri. Dar, din suprafaţa sa totală, se vede numai o şesime. Restul este ascuns. 

Articol de Alma B

FaceKeys România

Prietenia, bună de pus "pe rană", un calmant mai puternic decât morfina

Să ai prieteni, prieteni adevărați, înseamnă să fii un om bogat, dar şi mai ferit de durere. Cercetătorii de la Oxford au descoperit, în urma unui studiu, că oamenii înconjurați de amici au o toleranță mai mare pentru durere. Şi ne referim aici la socializare... tradițională, nu pe chat, facebook, whatsapp sau alte "instrumente" din această categorie. 

Relațiile de prietenie stimulează endorfinele din organism, recunoscute pentru capacitatea lor de a acționa ca analgezici naturali pentru corpul nostru. Iar "teoria creierului opioid şi a ataşamentului social" vorbeşte deja despre faptul că interacţiunile sociale declanşează emoţii pozitive atunci când endorfinele se leagă de receptorii opioizi din creier. Adică, ne simţim bine când ne vedem prietenii. Pentru a testa această teorie, cercetătorii s-au bazat pe ideea că endorfina are un efect analgezic mai puternic şi decât morfina şi au folosit toleranţa la durere ca pe o modalitate de a-i evalua activitatea. Au mers, aşadar, pe ideea că persoanele cu reţele sociale mai mari ar avea o toleranţă mai mare la durere, iar acest lucru a fost demonstrat de studiu. 

"Cercetările recente sugerează că sistemul endorfinei poate fi perturbat în cazul tulburărilor psihice, cum ar fi depresia. Acest lucru poate reprezenta unul dintre motivele pentru care oamenii afectați de depresie, de multe ori, nu simt plăcere şi devin retraşi din punct de vedere social", a declarat Katerina Johnson, doctorand la Universitatea Oxford (Departamentul de psihologie experimentală). Katerina Johnson a precizat şi că studiile sugerează că şi cantitatea, şi calitatea relaţiilor sociale afectează sănătatea fizică şi mentală, şi pot reprezenta chiar un factor determinant pentru longevitatea noastră. "Ca specie, am evoluat pentru a prospera într-un mediu social bogat, dar, în această eră digitală, deficienţele interacţiunii noastre sociale ar putea fi unul dintre factorii care contribuie la declinul sănătăţii societăţii noastre moderne”, afirmă Johnson. 

Aşadar, socializarea "old fashion" este una dintre cheile către un tonus bun şi prieteni pe viață. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: MailOnline