Călătoriile
vin la pachet cu multe experienţe, dar şi cu... boli ciudate. Şi nu ne referim
aici la maladii rare, transmise de diverse insecte sau declanşate de climă ori
de anumite plante, ci la afecţiuni ce ţin de psihic.
Frumuseţea
locurilor vizitate poate fi atât de copleşitoare încât te poţi pricopsi cu
un... sindrom, cum ar fi Sindromul Stendhal, cunoscut şi ca hiperculturemia sau
Sindromul Florenţa. Ce înseamnă, cum se manifestă? În primul rând, factorul
declanşator este... arta. Florenţa este un oraş bogat în muzee, galerii şi
expoziţii, aşa că multitudinea picturilor şi a sculpturilor nu te poate lăsa
rece. Iar unii sunt impresionaţi în asemenea măsură încât ajung... în grija
medicilor!
Sindromul
Stendhal este o tulburare psihosomatică ce determină bătăi cardiace rapide,
ameţeală, leşin, confuzie şi chiar halucinaţii atunci când un individ admiră
operele de artă de excepţie sau foarte multe. Sindromul apare însă şi când
persoana în cauză este... răvăşită de frumuseţea naturii.
Simptomele
au fost descrise pentru prima oară de renumitul scriitor francez Stendhal, care
era îndrăgostit de Italia. El a relatat o astfel de experienţă în cartea sa
"Napoli şi Florenta: o călătorie de la Milano la Reggio", în anul
1817. El a povestit că, în timp ce vizita Biserica florentină Santa Croce -
unde se află mormintele lui Machiavelli, Michelangelo şi Galileo - "un fel
de extaz" a pus stăpânire pe el, iar la ieşire, pe scări, a simţit cum
inima îi palpita puternic, picioarele îi tremurau şi se simţea slăbit, aşa că a
fost nevoit să se sprijine de o coloană.
Deşi
există multe relatări ale persoanelor care ameţesc şi leşină când văd arta
florentină, "naşa de botez" a fost psihiatrul italian Graziella
Magherini, care i-a dat sindromului un nume în 1979. Ea a observat şi a descris
peste 100 de cazuri similare printre turiştii şi vizitatorii Florenţei.
Magherini a explicat, într-o carte în care a tratat acest subiect, că, deşi
Sindromul Stendhal este o condiţie psihosomatică rară, este întâlnită cel mai
adesea la străinii stresaţi în urma dorinţei de a vizita cât mai multe locuri
şi de a face cât mai multe în vacanţă. Aşadar, ca... profilaxie, turiştii sunt
sfătuiţi să păstreze un echilibru între timpul petrecut în faţa operelor de
artă şi sesiunile la cumpărături, mese la restaurant şi plimbările prin
parcuri.
Să
nu râdeţi, dar există şi Sindromul Parisului. Acesta îi afectează pe japonezii
care şi-au imaginat într-un anume fel capitala franceză, iar când ajung acolo
constată că este mult mai puţin spectaculoasă decât oraşele lor din Ţara
Soarelui Răsare. Decepţia este uneori atât de mare încât unii se întorc rapid
acasă ori chiar au nevoie de spitalizare sau terapie antidepresivă.
Din
aceeaşi categorie, psihologii notează Sindromul Ierusalim, când extazul estetic
este înlocuit de cel religios, iar punctul central este Zidul Plângerii. Se
pare însă că iluziile psihotice tind să dispară în câteva săptămâni.
Supradoza
culturală poate face însă... victime şi în Praga sau Istanbul.
Articol
de Alma B
Te-ar
putea interesa şi…
- Despre fobii... - fobia de căsătorie, de femei frumoase, de cifra 8...
- Prima impresie.Trăsături faciale care contează
- De ce ni se zbateochiul - dincolo de superstiții!
- Un nou sindrom!Anxietatea... bateriei descărcate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu