"Mona
Lisa" sau "Gioconda", faimoasa lucrare a lui Leonardo Da Vinco,
este privită, de secole, ca un simbol al misterului emoţiilor. La o primă
vedere, modelul celebrului pictor pare că zâmbeşte cald, apoi zâmbetul devine o
grimasă, ca în final să denote tristeţe. Tocmai de aceea, a fost, de-a lungul
anilor, subiect de studii şi dezbateri.
Iată
că acum concluziile celei mai recente investigaţii pe această temă arată că
Mona Lisa ar fi o persoană fericită şi că, de fapt, zâmbeşte. Cercetarea a fost
realizată de o echipă de neurologi din Germania, care a chestionat mai mulţi
participanţi, rugaţi să analizeze expresia facială a Giocondei.
Juergen
Kornmeier, expert în neuroştiinţă la Universitatea Freiburg din Germania, şi
echipa sa au folosit o copie alb-negru a tabloului din secolul al XVI-lea, pe care a
modificat-o pentru a genera opt stadii - de la fericire la tristeţe. Apoi
imaginile au fost arătate celor 12 participanţi, de 30 de ori, iar ei au fost
nevoiţi să le catalogheze. "Descrierile făcute de istoricii de artă ne-au
determinat să credem că originalul era cel ambiguu. În schimb, spre mirarea noastră,
am descoperit că originalul lui Da Vinci era perceput drept fericire", a
precizat Kornmeier.
Un
alt rezultat al studiului dă de înţeles că oamenii s-au identificat mai uşor cu
Mona Lisa "mulţumită", decât cu variantele de tristeţe. "Asta
arată că oamenii pot avea o uşoară preferinţă pentru fericire", a mai spus
expertul.
Pe
de altă parte, în 2015, o echipă de cercetători din Marea Britanie, de la
Universităţile Sheffield Hallam şi Sanderland, a analizat o altă operă de artă
realizată de Leonardo Da Vinci şi a descoperit că pictorul renascentist s-ar fi
folosit de o iluzie optică pentru a înşela vederea periferică a privitorului.
Oamenii
de ştiinţă au examinat "La Bella Principessa", realizată de Da Vinci
înainte să finalizeze Mona Lisa, la sfârşitul secolului al XV-lea şi - afirmă
ei - au descoperit secretul lui privind "un zâmbet ce nu poate fi
descifrat". Savanţii britanici declară că, printr-o modalitate specifică
de combinare a culorilor, forma gurii femeii din tablou pare să se modifice în
funcţie de unghiul din care este privită. Tehnica se numeşte
"sfumato" şi poate fi observată atât în portretul "Mona
Lisa", cât şi în "La Bella Principessa". Atunci când este
privită direct, linia gurii femeii din tablou este orientată în jos. Când ochii
privitorului se îndreaptă apoi în alte direcţii, să analizeze şi alte trăsături
ale portretului, colţurile gurii acesteia par că urmează o linie ascendentă şi
creează un zâmbet ce poate fi observat doar indirect, din lateral, la fel ca în
cazul Mona Lisei.
Potrivit
celei mai vehiculate teorii, modelul din Gioconda este Lisa Gherardini, o
tânără născută în 1479 în Florenţa, într-o familie modestă. S-a măritat la
vârsta de 16 ani cu un negustor de pânzeturi, iar în 1503 bărbatul i-a cerut
lui Leonardo Da Vinci să îi picteze soţia. Atunci când a început să picteze
tabloul, artistul avea 51 de ani, iar Lisa 24.
Articol
de Alma B
Surse:
dailymail.co.uk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu