Ca să putem înţelege
ce este şi cum putem măsura nivelul de frumuseţe avem nevoie de unealta
potrivită. Iar ca să folosim această unealtă avem nevoie de un scurt instructaj
“tehnic”. Unealta - care, printre altele, măsoară şi frumuseţea - se numeşte “raportul
de aur”.
Ce este raportul de
aur, cine şi când l-a descoperit?
Este necesar mai întâi
să vedem ce reprezintă numărul ɸ (phi). Descoperirea acestui
număr este plasată în antichitate, iar definirea lui ca număr iraţional (cu un
număr infinit de zecimale) îi este atribuită lui Hisspasus din Metapontum (sec.
V î.e.n.). Numărul a primit însă numele de “ɸ”
abia în secolul al XIX-lea, în onoarea sculptorului antic Phidias, despre care
istoricii spun că ar fi folosit raportul de aur în foarte multe dintre operele
sale.
ɸ (phi) are valoarea de 1.61803..., o valoare foarte importantă
în natură, pentru că se regăseşte în cele mai ciudate şi mai neaşteptate locuri
- de la modelul de aşezare a seminţelor în conurile de brad sau dispunerea
petalelor unei flori până la spiralele cochiliilor melcilor sau dispunerea
elemtelor faciale umane (deşi raportul de aur nu se rezumă doar la feţe, ci poate
fi regăsit în întreg corpul uman).
Pornind de la numărul phi, aflăm că raportul de aur este
1/phi (1/1.618...) sau, altfel spus, unei distanţe îi corespunde o altă distanţă,
egală cu lungimea ei şi înmulţită cu 1.618.
Pe faţa
umană există o mulțime de exemple ale raportului de aur, sau cel puţin care
tind către el. Şi, cu cât proporţiile noastre se apropie mai mult de raportul
de aur, cu atât sunt considerate (sau chiar percepute la nivel subconştient)
mai atrăgătoare. Asta deoarece, dintr-o perspectivă psiho-evolutivă, am învăţat
că raportul de aur reprezintă o formă fizică bună şi o capacitate de
reproducere ridicată. De exemplu, o dentiţie frumoasă este caracterizată de incisivii
centrali, care sunt cu 1.618 mai laţi decât incisivii laterali, aceştia la rândul
lor fiind cu 1,618 mai laţi decât caninii.
Există
aşa-numiţii factori universali ai frumuseţii, pe care, mai mult sau mai puţin conştient,
îi căutăm atunci când ne alegem partenerii. De exemplu, majoritatea oamenilor
găsesc copiii frumoşi pentru că au ochii mari, obrajii ridicaţi, buzele
colorate şi cărnoase, toate cât mai adunate către centrul feţei, trăsături care
sugerează ideea că au nevoie de protecţie. Instinctul de a ne proteja urmaşii este
parte din instinctul de supravieţuire a speciei. În adolescenţă, oamenii care
păstrează aceste trăsături rămân atrăgători pentru ceilalţi, dar într-un mod
diferit. Ei devin interesanţi din punct de vedere sexual-reproductiv. Buzele
pline sunt semn de tinereţe şi sănătate, deci în subconştient sunt asociate
unui individ sănătos, gata de reproducere.
Dr. Stephen Marquardt este inventatorul a ceea ce
numim azi “masca frumuseţii”. Practic, această mască este un tipar, în care
raportul de aur este folosit pentru a evidenţia câte dintre trăsăturile faciale
se înscriu în raportul 1/1.618. Veţi rămâne surprinşi să aflaţi că frumuseţea,
dincolo de gustul fiecăruia, este mai mult matematică decât artă, şi că natura
a avut grijă ca transmiterea genelor să nu se producă aleatoriu, ci după
formule matematice bine stabilite. Dacă aplicăm masca frumuseţii pe unele
dintre feţele persoanelor pe care le considerăm azi frumoase, vom vedea că
multe dintre trăsăturile lor faciale se înscriu perfect în tipar. Mai mult, acolo
unde noi vedem diferenţe, fie că vorbim de forma ochilor, fie de cea a buzelor
sau a urechilor, natura “vede” şanse mai mari de transmitere a informaţiei
genetice. În subconştientul uman, şi simetria facială şi cea corporală sunt indicatori
importanţi ai frumuseţii. (vezi articolul - (A)simetria faciala)
Tiparele de frumuseţe ţin şi de
modă şi se schimbă tot timpul. De pildă, acum 400 de ani, cu cât aveai
pielea mai albă, cu atât erai mai în trend şi considerat mai frumos, iar oamenii
foloseau tot felul de substanţe, dintre care unele toxice, pentru a obţine
această piele deschisă la culoare. În acea perioadă, pielea bronzată era
apanajul persoanelor dintr-o clasă inferioară, care munceau în exterior şi erau
arşi de soare. La jumătatea secolului al XX-lea, pielea bronzată este la modă
însă, deoarece începe să fie asociată cu cei care îşi permit luxul de a călători
în locuri însorite pentru a se relaxa la soare.
Frumuseţea
are şi o componentă culturală. În 2014, artista Esther Honig a iniţiat un
studiu prin care a cerut ca fizionomia ei să fie modificată în conformitate cu
etaloanele de frumuseţe din 25 de ţări, și a aflat astfel că faţa ideală diferă
de la o zonă la alta a globului. Inspiraţi de acest studiu, patronii unui lanţ
de farmacii din Marea Britanie au comandat o altă cercetare, de data aceasta
pentru a descoperi care sunt tiparele de frumuseţe masculină. Studiul a evidenţiat
că, sub
impactul mass-media (care are un rol din ce în ce mai mare în cultura actuală),
40% dintre bărbaţi simt nevoia să aibă un corp perfect, ceea ce, de cele mai
multe ori, afectează negativ stima de sine. Tot în cadrul acestui studiu,
imaginea unui bărbat a fost trimisă unui grup de specialişti în grafică pe calculator
din 18 ţări. Totodată, a fost lansată şi invitaţia de a face
modificările necesare, astfel încât bărbatul în cauză să se apropie cât mai mult de
normele culturale de frumuseţe ale ţării respective. Graficienii din ţări
precum Nigeria, Pakistan sau Australia au amplificat silueta bărbatului,
corelând-o cu trăsăturile faciale şi culoarea pielii specifice zonei.
Specialiştii în grafică din ţări precum Spania, Croaţia sau Marea Britanie i-au
redat o siluetă suplă şi musculoasă, iar cei din Statele Unite au modificat
imaginea, adăugându-i muşchi foarte bine definiţi.
Frumuseţea
feminină a fost abordată de o clinică de chirurgie plastică din Londra, care a
iniţiat un studiu în încercarea de a afla cum ar trebui să arate cea mai
frumoasă femeie din lume. La studiu a participat un eşantion de 1.000 de femei,
iar rezultatele au evidenţiat, printre altele, că frumuseţea nu ţine cont de vârstă.
La final, după ce au fost analizate răspunsurile participantelor, a reieşit că
cea mai frumoasă femeie din lume are elementele faciale şi corporale adunate de
la peste 10 vedete, cu vârste între 17 şi 69 de ani. Tot în urma studiului, 72%
dintre participante au spus că există o legătură strânsa între frumuseţe şi
încrederea în propria persoană.
În
mod conştient, frumuseţea poate fi subiectivă, poate avea componente culturale
sau sociale, poate sta în ochii privitorului, dar este, până la urmă, matematică,
evoluţie, reproducere, supravieţuire.
