Creierul nostru înregistrează tot, dar
devine selectiv când vine vorba de stocare. Şi aşa sunt triate amintirile
noastre.
Cum se formează însă aceste amintiri?
Pornim, în primul rând, de la văz. Şi să ne aducem aminte că în creier avem practic un super-computer. Aşadar, în retină există aproximativ 130 de milioane
de celule, numite conuri și bastonașe, care - în fiecare moment - procesează și
înregistrează 100 de milioane de biți de informație din peisajul înconjurător.
Imensa cantitate de date este apoi
colectată și trimisă de-a lungul nervului optic, ce transportă 9 milioane de
biți de informație pe secundă, mai departe la talamus. De acolo, informația
ajunge în lobul occipital, aflat în partea din spate a creierului. Cortexul
vizual, la rândul lui, începe procesul dificil de analizare a acestui munte de
date. Cortexul vizual constă într-o serie de "petice" aflate la
spatele creierului, fiecare dintre ele fiind destinat unei anumite sarcini.
Acestea sunt etichetate de la V1 la V8.
În mod remarcabil, regiunea numită V1
este ca un ecran. De fapt, ea creează un tipar pe spatele creierului, foarte
similar ca formă cu imaginea originală. Imaginea seamănă izbitor cu originalul,
exceptând faptul că exact centrul ochiului, fovea, ocupă o arie mult mai mare
în V1 (deoarece aici avem cea mai ridicată concentrație de neuroni). Prin
urmare, imaginea formată pe V1 nu este replica perfectă a peisajului, ci e
distorsionată, regiunea centrală a imaginii ocupând cea mai mare parte din
suprafață. Pe lângă V1, celelalte regiuni ale lobului occipital procesează
diferite aspecte ale imaginii, printre care vederea stereo, aprecierea
distanței, culorile sau mișcarea.
Au fost identificate peste 30 de
circuite neurale diferite implicate în vedere, dar probabil că există mult mai
multe.
De la lobul occipital, informația este
trimisă la cortexul prefrontal, unde vezi în sfârșit imaginea și se formează
memoria pe termen scurt. Apoi, datele sunt trimise la hipocamp, care le
procesează și le stochează până la 24 de ore. Apoi, memoria este descompusă și
împrăștiată la diferitele cortexuri.
Așadar, vederea, despre care se crede
că nu este extrem de complexă, necesită activarea secvențială a miliarde de
neuroni, care transmit milioane de biți de informație pe secundă. Și să nu
uităm că avem semnale de la cinci organe de simț, plus emoțiile asociate
fiecărei imagini. Toată această informație este prelucrată de hipocamp pentru a
crea o simplă amintire despre o imagine. În prezent, nicio mașină nu poate
egala gradul de sofisticare al acestui proces.
Dacă hipocampul este responsabil de
amintirile pe termen scurt și le transmite la părțile corespunzătoare din
cortexul cerebral pentru depozitare pe termen lung, amigdala determină ce
amintiri sunt stocate pe baza reacţiei emoționale pe care o experiență o
invocă. Iar sistemul limbic, ce învelește cortexul cerebral, este strâns
conectat cu lobul olfactiv. Și iată și de ce o anumită aromă poate trezi
amintiri puternice.
Importantă este şi evitarea
supra-încărcării. Iar creierul - cu performanţa lui uimitoare - reuşeşte să se
ocupe cu brio şi de acest aspect. Creierele noastre s-au tot schimbat, de-a
lungul evoluţiei umane, pentru a-şi aminti doar informaţiile care sunt
imprtante pentru supravieţuire. Astfel că, să nu-ți amintești cum ai cunoscut
pe cineva poate fi o caracteristică a creierului, și nu un defect.
Dealtfel, într-un studiu publicat de
revista "Neuron", doi cercetători susțin că memoria nu trebuie să
funcționeze ca o cameră de filmat, ci ca o listă de reguli care ne ajută să
luăm decizii mai bune. Astfel, ștergerea anumitor amintiri nefolositoare care
ne pot deruta sau îndruma greșit este folositoare.
Articol
de Alma B
Surse: Michio Kaku - "Viitorul
minţii umane. O investigaţie ştiinţifică pentru înţelegerea şi îmbunătăţirea
capacităţii minţii"
Dr. Deepak Chopra, Robert E. Tanzi -
"Supercreierul"
Te-ar putea interesa şi...
- Somnambulismul sau acea parte a vieţii trăită cu ochii "închişi"
- Încruntarea activă şi încruntarea statică
- Ce spune pielea feţei despre noi
- Stilul emoţional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu