Semne fizice ale furiei şi efectele tensiunilor care
apar pe faţă şi corp
Cel mai evident loc în care furia devine vizibilă
este faţa, aceasta având cel mai important rol în comunicarea nonverbal. De
regulă în cazul furiei ne confruntăm cu o contractare a muşchilor arcadelor, ai
ochilor, ai nărilor şi ai celor din partea de jos a feţei. Muşchii arcadelor şi
cei din jurul ochilor se contractă pentru că prin această acţiune sunt
proiectaţi înainte lăsând astfel globii ocular, mai sensibili, mai departe de
un potenţial pericol. Nările se dilată pentru a putea asigura pătrunderea în
organism a unei cantităţi mai mari de oxigen atât de necesar în cazul unui
conflict. Încordarea muşchilor din partea de jos a feţei are un dublu rol. În
primul rând stabilizează mandibular, os mobil al capului care se poate deplasa
sau rupe relative uşor. Cel de-al doilea
rol al acestei contracturi musculare este de a proteja cat mai eficient
dentiţia, parte a aparatului nostrum digestive care până nu de mult făcea
diferenţa între viată şi moarte. Pierderea dinţilor, prin îmbătrânire sau prin
acte de violenţă, ducea de cele mai julte ori la moarte prin înfometare pentru
că cei dismpuşi să mestece hrana, şi aşa puţină, în locul altora era mic. De
asemenea, furia face ca vorbirea să devină greu de realizat iar cei stăpâniţi
de acestă emoţie vor vorbi printer dinţi fără a-şi mişca prea mult mandibula.
Toate aceste tensiuni ce apar la nivelul feţei duc
la apariţia unor trăsături faciale specifice care în timp tind să se
permanentizeze. Încordarea muşchilor arcadelor duce la apariţia aşa numitelor
riduri ale mâniei, riduri curbate şi verticale ce apar între sprâncene şi care
sunt diferite de ridurile mai scurte şi drepte ale concentrării care apar tot
în această zonă a feţei. Locurile lor de început par să fie colţurile
interioare ale ochilor, colţuri ce au legătură cu efectele emoţiilor asupra
unui om.
Riduri ale mâniei, curbe şi lungi, pornind de la
colţurile interioare ale ochilor
Riduri ale concentrării, scurte,
drepre şi situate mai aproape de axul feţei
Triunghiul mâniei
Pe lângă ridurile mâniei ce pornesc
de la colţurile interioare ale ochilor mai apar şi nişte mici riduri
transversale orizontale pe nas. Acestea par sa unească cele două colţuri
interioare şi impreună cu primele formează triunghiul mâniei. Aceste riduri
sunt specifice şi unei alte emoţii şi anume dezgustului, emoţie manifestată şi
prin încordarea muşchiului pielos nazal. În fizionomia tradiţională aceste
riduri transversale mai poartă şi numele de riduri ale provocării pentru că
sunt adesea condiţionate de provocările sau greutăţile întâlnite în viaţă,
greutăţi care de cele mai multe ori declanşază mânia şi dezgustul. Ridurile
transversale pot fi complete sau incomplete, adica pot traversa nasul dintr-o
parte în cealaltă a feţei sau incomplete, adică se manifestă doar până pe coama
nasului. Locul din care aceste riduri pornesc are o mare importanţă în
stabilirea naturii emoţiei declanşate şi manifestate.
Furia face ca în primă fază să apară un aport mare
de sânge la nivelul feţei făcând ca aceasta să pară mai roşie pentru ca apoi
din cauza presiune excesive produse prin încordare sângele să fie expulzat din
divefrite zone, cum sunt buzele sau arcadele, făcând ca acestea să pare mai deschise
la culoare.
În cazul mâniei gâtul este şi el încordat puternic,
cel mai vizibil la nivelul muşchilor plastima şi trapez, care prin contractare
pot da un aspect roşiatic al gâtului. Laringele este şi el retras cât de mult
posibil pentru a fi protejat, dealtfel acesta fiind şi motivul contractării
muşchilor plastima. Gâtul este una dintre cele mai sensibile părţi ale corpului
nostru, o lovitura bine plasata putând fi fatală, motiv pentru care este şi
bine protejat prin încordare. Tensionarea îndelungată şi puternică a muşchilor
gâtului va duce la apariţia migrenelor.
Tot gâtul este responsabil, în cazul mâniei, de
poziţia capului care devine orientat cu trichionul înainte şi restul feţei uşor
orientată în jos. Asta tot pentru a proteja gâtul prin, prin acoperirea
acestuia cu mandibular. Totodată este proiectata în faţă trichionul, una dintre
cele mai tari porţiuni a craniului, folosită, nu de puţine ori, pentru a lovi.
Emoţia mâniei atrage după sine şi încordarea
trunchiului şi împingerea acestuia înainte pentru a-l pregăti pentru conflict.
Membrele superioare sunt şi ele încordate, cel mai vizibil loc fiind zona
palmelor care în cazul mâniei încep să transpire. Apoi pumnii se strâng iar
situaţia poate degenera rapid.
Te-ar
putea interesa şi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu