Să citim feţele personajelor negative din filme

Vrăjitoarea are nasul coroiat şi o piele zbârcită, plină de semne, călăul e spân, mama vitregă e posesoarea negilor, iar inamicul are o cicatrice. Sunt doar câteva exemple de fizionomii deloc prietenoase, dar atât de des întâlnite în basme şi în filme.

Trei dermatologi americani, pasionaţi de cinematografie, au pus sub lupă subiectul şi au încercat să afle mai exact de ce boli suferă personajele negative din 10 filme americane apreciate. Iar concluziile au fost publicate în revista JAMA Dermatology.

Drept urmare, 30% prezintă o alopecie (calviţie) importantă, 30% au leziuni în jurul ochilor, 20% au faţa brăzdată de riduri adânci, 20% atrag atenţia cu cel puţin o cicatrice, 20% au negi respingători, iar 20% rămân în memorie din cauza nasului diform. Sunt atribute care fac publicul să fie neîncrezător, să se teamă şi să vadă răutate, egoism şi sete de putere, pe scurt - spiritul malefic. Indiciile vizuale trădează aşadar răutatea personajului.

Calviţia este unul dintre simbolurile răului încă din epoca filmelor mute, notează autorii studiului. Max Schreck, chel şi palid, întruchipa îngrozitorul vampir în filmul "Nosferatu" (1921). În "Tăcerea mieilor", o scenă celebră îl arată pe Hannibal Lecter purtând o mască ce îi deformează chipul şi îi subliniază alopecia. În pelicula "O viaţă minunată" (1946), Mr. Potter, un influent bancher, pe cât de lacom pe atât de malefic, iese în evidenţă şi prin lipsa părului, care subliniază şi mai mult imaginea de corupt.

Chipul personajului Darth Vader din "Întoarcerea lui Jedi: Ediţie specială/ Star Wars: Episode VI - Return of the Jedi" (1983) combină probleme dermatologice şi expresii diabolice. Atunci când fiul lui, Luke, îi scoate masca, Anakin Skywalker apare desfigurat de cicatrice lungi pe obraji şi pe craniu. Acestea traduc viaţa plină de violenţă dusă de acest demnitar al Imperiului Galactic. În plus, tenul său nu are deloc o nuanţă naturală, iar ochii lui îţi dau fiori din pricina leziunilor care îi atacă pleoapele.

Regan MacNeil, înfiorătoarea fetiţă din "Exorcistul" (1979), are pielea deschisă la culoare, cicatrice la nivelul feţei, leziuni în jurul ochilor, dar şi un păr roşu, ce duce cu gândul la o persoană diabolică. Asta şi având în vedere raritatea acestei culori. Se estimează că doar 4% din populaţie are o asemenea podoabă capilară.

Regina din "Albă ca Zăpada şi Cei Şapte Pitici" (1937) e stereotipul femeii bătrâne şi malefice. Din portretul ei nu lipsesc cearcănele exagerate, negul de pe nasul odios, ridurile profunde, dantura stricată şi caracterul dispreţuitor.

Fără să se remarce prin riduri de expresie profunde, un alt personaj negativ - Vrăjitoarea rea din Vest, din "Vrăjitorul din Oz/ The Wizard of Oz" (1939) - are pielea... verde.

Dincolo de partea fantastică a acestor poveşti, autorii studiului atrag atenţia că  Hollywoodul "are tendinţa de a descrie maladiile de piele într-un context diabolizant", iar implicaţiile depăşesc sfera divertismentului. Catalogarea personajelor, în bune sau rele, în funcţie de afecţiunea de care suferă, poate să contribuie la stigmatizarea celor cu probleme dermatologice şi să favorizeze prejudecăţile.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: jamanetwork.com