duminică, 19 februarie 2017

Prosopagnosia sau "orbirea faţă de feţe"

V-aţi gândit cum ar fi să trăiţi într-o lume fără chipuri? Sau într-o lume în care toţi arată fix la fel? Nu e un scenariu SF. Este, din păcate, o realitate pentru mulţi oameni. Unele boli sunt atât de perfide şi ascunse încât, atunci când afli că există aşa ceva, rămâi mut de uimire.
Prosopagnosia (gr. "prosopon" = faţă, "agnosia" = necunoaştere) sau orbirea facială ("face blindness", cum îi spun americanii) este o afecţiune care îi face pe oameni să aibă probleme cu identificarea prietenilor sau a membrilor familiei. Adică, bolnavul se trezeşte dimineaţa şi nu îşi recunoaşte partenerul de viaţă, copiii, vecinii sau colegii de serviciu, ca şi cum toate feţele ar fi identice. Poate merge chiar până într-acolo încât respectivul nu îşi recunoaşte nici propria figură în fotografii. Prosopagnosicii ar putea avea, de asemenea, dificultăţi cu problemele conexe, cum ar fi identificarea expresiei emoţionale a altor persoane, sau aprecierea vârstei ori a genului, după chip.


Şi nu, nu este vorba despre Alzheimer. Potrivit unui studiu german, apărut în American Journal of Medical Genetics, Prosopagnosia - o boală incurabilă, în acest moment - ar afecta 2,5% dintre pământeni.
Această boală rară şi ciudată poate fi congenitală sau poate apărea după un accident. În ambele cazuri, este vorba despre o slăbire parţială a funcţiilor cerebrale în ceea ce priveşte procesul de recunoaştere. Dacă în anumite cazuri de disfuncţiuni cognitive se activează un sistem de compensare, la prosopagnosie nu se întâmplă asta.
În cazul prosopagnosiei congenitale, este vorba despre un deficit în zonele cerebrale rezervate percepţiei, recunoaşterii feţelor, evaluării formelor. În cazul prosopagnosiei dobândite, cauza este o leziune a acestor zone, provocată de un traumatism cranian (20%), o criză de epilepsie, un stop cardio-respirator sau un deficit în alimentarea cu sânge a arterei cerebrale. Boala se poate dezvolta progresiv, pe parcursul mai multor ani.
Să ne oprim puţin asupra procesului complex de recunoaştere a unei feţe. Este un proces realizat în mai multe etape - începe cu detectarea feţei şi continuă cu decodarea informaţiei faciale. Creierul compară apoi aceste date cu imaginile şi modelele mentale de feţe pentru a determina dacă este sau nu un chip familiar. La bolnavii de prosopagnosie, deficienţa nu se află obligatoriu în aceeaşi etapă a procesului, ci poate interveni la detectarea feţei şi analiza ei structurală sau în procesul de comparare şi recunoaştere. Unii specialişti compară tulburarea cu efectul interetnic. De exemplu, atunci când un european ajunge într-o ţară asiatică şi are impresia că toţi oamenii seamănă. De altfel, toţi suferim într-un fel de agnosie vizuală într-un loc necunoscut, dar procesul de recunoaştere se activează repede, ceea ce nu se întâmplă la o persoană diagnosticată cu prosopagnosie.
Sarah Bate, profesor de psihologie la Universitatea Bournemouth, şi-a dedicat cariera cercetării acestei afecţiuni. Bate notează că boala poate provoca anxietate şi chiar depresie şi, în timp ce la unii bolnavi apar stări de stânjeneală ocazională, la alţii sunt afectate aptitudinea socială şi opţiunile privind locul de muncă, asfel încât ajung să se eschiveze şi să "sară" peste evenimentele sociale şi activităţile care necesită interacţiunea faţă în faţă cu alţii. Pe de altă parte, spune ea, unii "dezvoltă strategii compensatorii elaborate ceea ce îi ajută să recunoască oamenii". Profesorii, de exemplu, concep planuri de aşezare în clasă. Alţii devin foarte abili în recunoaşterea celorlalţi după repere ce nu ţin de trăsături faciale, cum ar fi mersul, coafura, îmbrăcămintea, mirosul ori vocea — sau chiar informându-şi colegii, familia şi prietenii şi cerându-le să se prezinte de fiecare dată când se întâlnesc. Un om de ştiinţă afectat de acestă tulburare a mărturisit chiar că îşi recunoaşte vecinii după... câini.
În final, vă propunem să urmăriţi un interviu cu un neurolog care suferă de această boală. Cum se descurcă un om care nu recunoaşte feţe? Cât de greu îi este?



Articol de Alma B
Sursa: Agerpres
cnn.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu