Selfie cu... efecte adverse

Cine nu şi-a făcut măcar un selfie?!? Dar deja fenomenul a devenit mult mai elaborat decât ne-am imagina. Nu mai este vorba doar despre un click şi un save. Există... consecinţe. Şi unele serioase! 

Lumina albastră emisă de sartphone deteriorează pielea, grăbind procesul de îmbătrânire - arată un studiu realizat de Avon. Potrivit cercetării, femeile stau mai mult cu telefonul în mână şi camera foto pe poziţii. 25% dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani petrec, în medie, 7 ore pe zi folosind telefonul. 

Atenţie însă! În acest caz photoshopul nu mai are nicio putere. Potrivit unuia dintre doctorii care au participat la cercetare, lumina albastră poate penetra stratul dermic, cel mai profund strat al pielii unde sunt produse colagenul şi elastina, făcând pielea mai subţire şi mai fragilă. Expunerea excesivă la o asemenea lumină poate cauza leziuni oxidative la nivelul pielii. Totuşi, se pare că există o mică soluţie - să folosiţi în rutina de îgrijire a pielii vitamina C, care are proprietăţi antioxidante ce neutralizează leziunile provocate de această expunere. 

Pe de altă parte, potrivit unui alt studiu, selfie-urile ne schimbă trăsăturile faciale cu până la 30%. Conform unui sondaj prezentat de Academia Americană de Chirurgie Plastică şi de Reconstrucţie a Feţei, 55% dintre medicii specialişti în chirurgie plastică au declarat în 2017 că au avut pacienţi care au vrut să-şi facă operaţie estetică, pentru a da mai bine... în selfie-uri. 

Pentru a arăta cât de cât normal, ar trebui să avem o mână lungă de un metru şi jumătate, potrivit cercetătorilor din California. Experţii au constatat că o poză realizată de la distanţa de 30 de centimetri face ca nasul bărbaţilor să pară cu o treime mai mare decât e în realitate, în timp ce în cazul femeilor apare o distorsiune similară, de 29%. 

Şi să nu uităm nici de... selfită - deja o boală, recunoscută de psihologi. Selfita, definită ca nevoia obsesivă de a publica selfie-uri, a fost confirmată de psihologi drept tulburare mintală. Selfita la nivel limită cuprinde acele persoane care îşi fac selfie-uri de cel puţin trei ori pe zi, dar nu le publică pe reţelele de socializare. În faza acută a bolii, oamenii publică online selfie-urile. Iar în etapa cronică, resimt o nevoie incontrolabilă de a-şi face fotografii şi de a le publica online de cel puţin şase ori pe zi. 

Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele care suferă de selfită au nevoie de atenţie şi de multe ori manifestă o lipsă de încredere în sine. De asemenea, speră ca prin publicarea imaginilor cu ei înşişi să îşi îmbunătăţească statutul social şi să fie integrate într-un grup. 

Şi ca să încheiem tot cu... sprâncenele ridicate, printre alte tulburări mintale asociate tehnologiei, identificate în ultimii ani, se numără şi nomofobia, frica de a nu fi în apropierea unui telefon mobil, tehnoferenţa, interpunerea constantă a tehnologiei în viaţa de zi cu zi şi cyberhondria, senzaţia de rău după căutarea în mediul online a unor simptome de boală. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi…

·       Un nou sindrom! Anxietatea... bateriei descărcate

·       nouă tulburare... smart: Dismorfia Snapchat

·       Homo-smartphonicus

·       Topul ţărilor în care oamenii zâmbesc cel mai mult în selfie-uri

·       Telefonul mobil - unul dintre principale motive de gelozie la români

·       Frumuseţea, prin ochii privitorului de selfie-uri

Creierul femeilor versus creierul bărbaţilor

Nu mai este niciun secret că femeile şi bărbaţii gândesc diferit. Numai dacă ne gândim la frecventele divergenţe de opinie şi deja avem un argument. Iată însă că şi studiile vin în completarea acestei idei. 

Potrivit unei cercetări realizate în Statele Unite ale Americii, creierul femeilor este cu aproape 4 ani mai... tânăr în comparaţie cu vârsta persoanei respective, iar în cazul domnilor este cu peste 2 ani mai... bătrân decât etatea. În cadrul studiului, subiecţii au fost supuşi unor tomografii cu emisie de pozitroni, care au permis evaluarea fluxului de glucoză şi oxigen din creier. Creierul are nevoie de glucoză, substanţă folosită pe post de combustibil, iar modul în care creierul metabolizează glucoza dezvăluie informaţii importante despre vârsta metabolică a acestui organ. 

În urma acestei analize, oamenii de ştiinţă au constatat că, în cazul femeilor, creierul este mai tânăr, în medie, cu aproximativ 3,8 ani, decât vârsta metabolică, comparativ cu al bărbaţilor - mai mare cu 2,4 ani decât vârsta cronologică. 

"Creierul bărbaţilor nu îmbătrâneşte mai rapid, ci maturizarea lui are loc cu circa 3 ani mai târziu în comparaţie cu femeile, iar această diferenţă se menţine pe tot parcursul vieţii", a explicat unul dintre autorii studiului. 

Conform unei teorii avansate de cercetători, hormonii ar putea juca un rol important în configurarea metabolismului creierului la vârste fragede, iar maturizarea târzie reprezintă un factor de stres pentru creierul bărbaţilor.

Un alt studiu, realizat de cercetători din California, a avut în vedere şi fix ceea ce îi macină pe mulţi: diferenţele dintre creierul femeilor şi cel al bărbaţilor. Analiza a avut în vedere peste 46.000 de analize imagistice SPECT (tomografii computerizate cu emisii de fotoni), puse la dispoziție de nouă clinici americane. Iar concluziile au arătat că la doamne creierele erau mai active în mai multe zone decât ale domnilor, erau mai bine irigate, iar cea mai intensă activitate era la nivelul cortexului perifrontal, responsabil pentru concentrare și pentru controlul impulsurilor. Creierul femeii este mai activ decât la bărbați și în regiunea limbică, de unde se reglează dispoziția și unde se instalează anxietatea în anumite cazuri. De aceea, ele sunt mai predispuse la anxietate decât reprezentanții sexului opus. 

La bărbați, în schimb, cea mai intensă activitate este în regiunile responsabile pentru percepțiile vizuale și coordonare. De aceea, ei tind să fie mai atenți, mai ageri în situații de risc decât femeile. 

O altă echipă de cercetători, de la Universitatea din Pennsylvania, a scanat creierele a aproape 1.000 de bărbaţi şi femei şi a constatat şi alte diferenţe. 

Creierul bărbaţilor părea să aibă conexiuni din faţă către spate şi câteva ce unesc cele două emisfere. La femei, căile se încrucişează între stânga şi dreapta, ceea ce ar putea explica de ce ei tind, în general, să fie mai buni la a învăţa şi realiza o singură sarcină, în timp ce femeile sunt... multitasking. În cadrul studiului, femeile au obţinut un scor mai bun la atenţie, vocabular, memorie şi cogniţie socială, iar bărbaţii au excelat la procesarea spaţială şi la viteza senzitiv-motorie. 

Şi astfel oamenii de ştiinţă reuşesc să rezolve măcar câteva "De ce"-uri celebre. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres 

Science Daily 

BBC

Te-ar putea interesa şi…

• Sănătate pentru creier, în farfurie
• Plânsul bebeluşului e "conectat" la creierul mamei
• Biologia iubirii
• Sindromul amintirilor false

Sistemul care reconstruieşte chipuri umane în funcţie de voce

În era tehnologiei, inteligenţa artificială atinge performanţe ce păreau acum câteva decenii strict de domeniul SF. Mai nou, este nevoie doar de voce ca să reconstruim un chip uman. 

Cercetători americani de la MIT CSAIL (Computer Science & Artificial Intelligence Laboratory) au conceput un sistem de inteligenţă artificială capabil să genereze o imagine digitală a unei persoane în funcţie de vocea acesteia, după ce "ascultă" o scurtă înregistrare audio cu respectiva persoană. 

Sistemul, "botezat" Speech2Face, este o reţea neuronală - un computer care gândeşte într-un mod similar cu un creier uman - şi a fost "antrenat" de oamenii de ştiinţă folosind milioane de clipuri video de pe internet, în care vorbesc peste 100.000 de oameni diferiţi. Pornind de la această bază de date, Speech2Face a învăţat să facă asociaţii între timbrul vocii şi anumite trăsături ale feţei, apoi sistemul a fost folosit pentru a genera faţa care corespunde unei anumite înregistrări audio. 

Potrivit autorilor, reţeaua recunoaşte anumite caracteristici ale vocii care definesc în principal genul, vârsta şi etnia, elemente generale pentru mari categorii de oameni. "Astfel, acest model va produce chipuri care arată generic. El nu va produce imagini ale anumitor indivizi", notează cercetătorii. Chipurile generate de Speech2Face privesc drept înainte, au expresii neutre şi nu corespund exact persoanelor ale căror voci au fost analizate în cadrul studiului. 

La capitolul performanţă mai este, aşadar, de lucrat. Confruntat cu variaţii de limbă, sistemul a fost uşor de păcălit. De exemplu, când a ascultat un asiatic vorbind în chineză, sistemul a generat figura unui asiatic. Dar, atunci când aceeaşi persoană a vorbit în engleză, sistemul a fost păcălit şi a generat imaginea unei persoane caucaziene. De asemenea, sistemul şi-a demonstrat limitele şi când a venit vorba despre genul persoanei, în funcţie de tonalităţile vocii. Astfel, Speech2Face  a asociat vocile mai groase, mai grave, cu subiecţi de sex masculin şi vocile mai subţiri cu subiecţi de genul feminin, ceea ce nu este de fiecare dată corect. 

Conform cercetătorilor, aceste limitări sunt legate de faptul că baza de date folosită pentru pregătirea sistemului provine doar din clipurile video educative de pe YouTube şi nu este reprezentativă la nivelul întregii populaţii umane. 

Cert este că recunoaşterea facială şi tehnologia se împletesc tot mai mult şi mai bine. De pildă, un inginer software olandez a construit un sistem de recunoaştere facială pentru pisica lui. Când animalul de companie se apropie de uşă, bărbatul primeşte o notificare şi îi dă drumul în casă. Sistemul foloseşte un mini computer, o cameră video, un program software şi senzori de mişcare. După ce îi face o poză animalulii de companie, sistemul analizează imaginea şi, dacă se potriveşte cu cele din baza de date, lansează mesajul "Deschide uşa". Sistemul poate fi adaptat însă şi pentru a recunoaşte oameni, spune inginerul. 

Pentru a descifra personalitatea umană urmărind trăsăturile faciale cheia o reprezintă însă cursurile Face Keys România. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: livescience.com

Te-ar putea interesa şi…

1. Tu câte chipuri crezi că poţi să recunoşti?
2. Prosopagnosia sau "orbirea faţă de feţe"
3. Până la 30 de ani, tot căpătăm experienţă în a recunoaşte chipuri
4. Mă bucur să te REcunosc!

Câinii şi copiii, aşi ai şantajului emoţional

Să nu vă mai miraţi atunci când nu ştiţi cum a reuşit copilul sau... căţelul să vă înmoaie inima dintr-o privire. 

Oamenii de ştiinţă au descoperit că cel mai bun prieten al omului, câinele, are muşchii de la nivelul sprâncenei (muşchii corugatori), dezvoltaţi întocmai ca la noi, lucru care îl ajută să capete o privire înduioşătoare.

Cercetătorii au disecat cadavre ale unor câini de companie şi lupi sălbatici, specie din care câinii s-au desprins în urmă cu aproximativ 33.000 de ani. Astfel, au identificat muşchi corugatori bine definiţi, situaţi la nivelul sprâncenei, care nu au însă acelaşi principiu biomecanic şi la lupi. "Acest muşchi îi ajută pe câinii de companie să facă ochii mari, ca şi copiii", a explicat una dintre coautoarele studiului. Şi astfel declanşează în oameni un instinct protector. 

"Am studiat de asemenea comportamentul câinilor şi lupilor, iar când aceştia au fost expuşi la prezenţa umană, timp de două minute, câinii au ridicat mai mult partea interioară a sprâncenelor şi cu o intensitate mai mare în comparaţie cu lupii", a explicat autoarea principală a studiului. "Descoperirea sugerează că, la câini, sprâncenele expresive ar putea fi un rezultat al preferinţelor inconştiente ale oamenilor care au influenţat selecţia în timpul procesului de domesticire. Atunci când câinii execută această mişcare, ea pare să determine o dorinţă puternică a oamenilor de a avea grijă de ei", a adăugat ea. Este posibil şi ca animalele de companie să mimeze mişcările muşcilor faciali ale oamenilor în preajma cărora îşi petrec timpul şi astfel, în timp, să formeze aceleaşi principii biomecanice. Este cunoscut faptul că, în ziua de azi, mulţi posesori de câini îşi aleg rasa în funcţie de trăsăturile lor de personalitate.

Un alt studiu celebru - mai vechi, din 2015 - realizat în Japonia, a demonstrat că schimbul de priviri între câini şi stăpânii lor conducea la declanşarea reciprocă a oxitocinei, compus supranumit "hormonul iubirii", fenomen observat şi în relaţia dintre mamă şi bebeluşul ei.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa şi…

·       Spune-mi ce rasă e câine tău, ca să aflu ce fel de om eşti

·       Câinii preferă reggae şi soft rock

·       Caprele "citesc" oamenii fericiţi

·       Cei mai buni prieteni ai oamenilor. Emoții şi relații sincere