joi, 16 august 2018

Cele cinci forme ale plictiselii

În general știm că plictiseala e una și bună. Și parcă este atât de neplăcută încât nici nu mai contează de ce fel e.


Însă cea mai recentă formă descoperită de cercetători este plictiseala apatică.
Înainte, echipa de cercetători din Germania, Statele Unite şi Canada identificase doar patru categorii principale: plictiseala indiferentă - definită printr-o stare de relaxare şi neimplicare; plictiseala de calibrare, definită prin nesiguranţă şi receptivitate crescută la schimbare; plictiseala de explorare, definită printr-o stare de nelinişte şi căutare a schimbării, şi plictiseala de reactanţă, marcată de impulsul de a căuta alternative de ieşire dintr-o anumită situaţie. Cel mai nou tip de plictiseală, cea apatică, este definită ca o stare generală de neajutorare.
Şi, fiecare om tinde să favorizeze o anumită formă de plictiseală, în funcţie de personalitatea sa, au constatat specialiştii. 
Thomas Goetz, autorului studiului publicat în revista "Motivation and Emotion", care a cercetat impactul plictiselii în viaţa cotidiană a descoperit că tipuri diferite de plictiseală provoacă reacţii fizice şi emoţionale diferite, de la agitaţie şi anxietate până la stare de calm şi lipsă de concentrare.
Totodată, oamenii de ştiinţă britanici au descoperit că există o legătură între plictiseală şi bolile cardiovasculare. Potrivit experţilor de la University College din Londra, persoanele care sunt plictisite prezintă un risc dublu de a muri din cauza unui infarct sau accident vascular cerebral, spre deosebire de cele care au o viaţă activă.
Pe de altă parte, potrivit unei alte analize, cinci români din o sută susţin că plictiseala este, în principal, motivul pentru care fumează.

Articol de Alma B

Surse: Mediafax 

Te-ar putea interesa şi...

marți, 7 august 2018

Cravata - nod cu dus şi întors


Cravata este, în general, un semn al eleganţei. Întregeşte o ţinută sobră sau una mai pretenţioasă, dar - dincolo de registrul stilistic - are şi semnificaţii importante în comunicarea nonverbală. Actul de a-ţi strânge cravata poate reprezenta faptul că eşti gata de muncă sau că îţi arăţi superioritatea. Sau - spune expertul în limbaj nonverbal Lillian Glass - atunci când domnul în cauză slăbește cravata ar putea fi și un semn că minte sau... înflorește ușor discursul. Și, la fel se întâmplă și când "fierbe" de nervi.


Pe de altă parte, cravata legată strâns poate restricţiona circulaţia sângelui către creier, spun specialiştii. Prin comprimarea venelor de la nivelul gâtului, persoanele care poartă cravată pot suferi de presiune crescută la nivelul craniului. Efectele nu sunt însă atât de grave încât să reprezinte un risc major, dar pot apărea complicații pentru cei care au deja probleme cu tensiunea arterială.
Studiile anterioare au prezentat și faptul că o cravată purtată prea strâns poate creşte presiunea la nivelul ochilor, aceasta fiind asociată cu apariţia glaucomului.
Fluxul sanguin din creier este vital pentru funcţionarea normală a creierului. Oferă celulelor cerebrale acces la oxigen, glucoză şi nutrienţi.

Articol de Alma B

Surse: Lillian Glass - "Știu ce gândești" 

Te-ar putea interesa şi…



duminică, 5 august 2018

Scepticismul în limbajul nonverbal


Ca să înţelegem de la început cu cine avem de-a face, scepticii sunt oameni care se îndoiesc... cam de orice. Da, adevărata semnificaţie a cuvântului “scepticism” nu are nicio legătură cu îndoiala sau cu negativitatea. Scepticismul este procesul de aplicare a raţiunii şi a gândirii critice pentru a determina validitatea. Iar scepticismul nu este o poziţie pasivă, ci un proces activ. Şi poate fi "citit" în comportamentul celorlalţi.


Să luăm un prim exemplu. Sprijinit pe coate, interlocutorul îşi acoperă ochii cu una dintre palme sau îi închide în timp ce îşi împreunează mâinile pentru a-şi ascunde o parte a feţei. Această postură foarte răspândită trădează un grad înalt de scepticism. Dacă foloseşte mâna stângă, atunci se întreabă cum să se debaraseze de cel cu care discută. Dacă este impliocată mâna dreaptă, atunci încearcă să înţeleagă de ce s-a împotmolit în această conversaţie, în acest proiect sau în această iniţiativă. Iar când ţine ambele mâini înseamnă că a ajuns la... capătul puterilor.
Dacă îşi consultă notiţele şi ascultă cu mâna făcută cornet şi cu degetele lipite de gură, ca şi cum s-ar abţine să elimine gaze, atunci puteţi recunoaşte în acest caz atitudinea bărbaţilor care ştiu cum să se folosească de influenţa lor. Mâna în chip de cornet prefigurează totalitatea obiecţiilor pe care nu le vom exprima niciodată, pentru a evita o pierdere inutilă de timp şi o dezbatere considerată sterilă, este un soi de pâlnie menită să împiedice verbalizarea gândurilor. Gestul denotă o ostilitate autentică şi perfect previzibilă. Mâna cornet este un semn de scepticism dovedit.
Când mâna dreaptă prinde încheietura mâinii stângi, ne gândim din nou la scepticism. Scepticul are tendinţa de a reacţiona la insecuritate prin prostraţie. Poate fi gregar, urmând mişcarea impusă de majoritate. Adeseori la fel de calm, în aparenţă, pe cât de ponderat şi de raţional, de metodic sau de realist, el simte nevoia de a face ordine în informaţiile care îi parvin, înainte de a putea reacţiona. Scepticul este prudent. Încheietura mâinii drepte este chiar sediul simbolic al îndoielii şi al fatalismului, susţine psihologul belgian Joseph Messinger. Iar îÎndoiala este un sentiment puternic, vecin cu prudenţa.
Când persoana stă sprijinită pe coate, cu bărbia pe degetul mare, în timp ce arătătorul şi mijlociul ascund buzele, de parcă ar fuma o ţigară, gestul demască o invidie şi o uşoară preocupare faţă de imaginea de om serios pe care o oferă celorlalţi.
Interlocutorul îşi umflă unul dintre obraji, pe care apasă apoi cu unul dintre arătătoare. În această situaţie, el crede cu tărie că scepticismul este calitatea de căpătâi a inteligenţei sale. Iar dacă, de pildă, îşi împinge maşinal rama ochelarilor, cu vârful arătătorului, şi nu neapărat pentru că transpiră, atunci este o persoană care îşi cultivă îndoielile.
Iar dacă partenerul de discuţie îşi tot freacă arătătorul pe muchia mesei este un alt semn de... îndoială. Şi, când arătătorul formează o mustaţă deasupra buzei superioare, cu degetul mare sprijinit pe bărbie şi celelalte degete îndoite, respectivul îşi obţine credibilitatea chiar prin scepticismul afişat.
Cert este că nu trebuie să credeţi nimic, ci să fiţi... sceptici şi să verificaţi atunci când vă întâlniţi cu diverse persoane. În plus, este cel ai bun exerciţiu, dacă vreţi să învăţaţi să citiţi oamenii.
Articol de Alma B

Sursa: Joseph Messinger - "Cartea gesturilor"

Te-ar putea interesa şi…