luni, 22 mai 2017

Fumatul, ca ritual de curtare şi sprijin în comunicare

   Fumatul este un obicei vechi de când lumea. În vremuri demult apuse, era rezervat liderilor, vracilor, şamanilor, care foloseau plantele pentru a se detaşa, pentru a-şi elibera mintea şi pentru a-şi înlesni apropierea de zei.

www.facekeys.ro

În epoci mai apropiate de a noastră, atunci când o femeie scotea ţigara din geantă la un eveniment social dădea de înţeles că aşteaptă ca un bărbat să se apropie şi să îi ofere un loc. Pentru femei şi bărbaţi, ritualul aprinderii unei ţigări încă este o ocazie de a se apropia unul de celălalt - bărbatul se apleacă spre femeie, ca să îi întindă bricheta şi are astfel ocazia să o studieze mai bine. La rândul ei, femeia poate răspunde atingând mâna bărbatului, ca să îşi aprindă mai uşor ţigara. Totodată, este un prilej numai bun pentru cei doi să se privească în ochi, de la o distanţă foarte mică.
Fumatul, în cazul doamnelor, era considerat în trecut şi un element de emancipare sexuală. În anii '20, fetele tinere scandalizau societatea adoptând acest... viciu în public. Dar, "nu trebuie să uităm", spunea scriitorul Jean Cocteau, "că un pachet de ţigări, ceremonia scoaterii unei ţigări din pachet, a aprinderii ei cu o brichetă şi straniul nor de fum care ne înconjoară au sedus şi au cucerit o lume întreagă".
Psihologii au descoperit şi că există diferenţe moderate, dar semnificative între personalitatea fumătorilor şi cea a nefumătorilor. De exemplu, fumătorii tind să fie mai extrovertiţi, mai impulsivi.
În cazul persoanelor timide, care nu ştiu ce pot face cu mâinile, atunci când sunt în compania altor oameni, fumatul rezolvă problema. Le dă ceva de făcut. În plus, "bărbaţii onorabili care au o ţigară în gură au un avantaj fizic considerabil în conversaţii. Se pot opri din vorbit dacă doresc, dar pauzele făcute nu par niciodată dezagreabile, fiind alimentate de pufăitul ţigării", remarca William Thackeray, în secolul al XIX-lea.
Felul în care un fumător suflă fumul de ţigară ne oferă, de asemenea, indicii, despre personalitatea lui. Cei care suflă fumul în faţă şi îşi învăluie partenerul într-un nor tind să fie dominanţi şi agresivi. Cei care suflă fumul în sus tind să fie politicoşi şi siguri pe ei, iar cei care îl suflă în jos sunt, mai degrabă, submisivi, modeşti şi politicoşi. Persoanele care lasă fumul să iasă din colţul gurii, în lateral, par să sufere de o lipsă de încredere, iar dacă fumul iese pe nas sugerează o atitudine domninantă şi agresivă.
Să nu uităm însă că acest viciu ne şubrezeşte sănătatea. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumatul este răspunzător de moartea a circa șase milioane de persoane pe an la nivel global.
 
Articol de Alma B
Face Keys România
Surse:
Peter Collet - "Cartea gesturilor"
Agerpres

Te-ar putea interesa şi…

sâmbătă, 20 mai 2017

Ce emoţii transmit culorile folosite de marile companii

Oriunde este vorba despre comerţ şi publicitate, fiecare detaliu este atent pus la punct, mai ales când vorbim despre giganţi. Iar emoţiile oamenilor sunt, de cele mai multe ori, ţintele campaniilor de marketing.


Dacă aruncăm un ochi pe un ghid de corelare a culorilor cu emoţiile, putem să privim altfel siglele brand-urilor de renume de pe glob.
De pildă, roşul folosit de Coca Cola, Lego, Kaufland, Canon sau CNN induce surescitare, încântare, curaj. Facebook, IBM, HP, Oral B, Oreo, DELL folosesc albastrul ca să atragă încredere. Tropicana sau Animal Planet au mizat pe verdele ce semnifică pace, sănătate. Cartoon Network, Nike, Puma sau Honda au mers pe alb şi ideea de echilibru, calm. Yahoo, Telecom sau  Barbie au ales magenta - adică inteligenţă, creativitate, în timp ce Fanta, Amazon sau Google au optat pentru portocaliu, ca să sugereze încredere, prietenie. Iar pentru Nikon, IMDB, Ferrari sau National Geographic galbenul inspiră optimism.
Potrivit psihologilor, doar în 20% dintre cazurile în care trebuie să alegem culori facem acest lucru conştient. În restul situaţiilor, dictează subconştientul.

Articol de Alma B
Sursa: Mediafax

Te-ar putea interesa şi...

duminică, 14 mai 2017

Despre atractivitate şi... apogeul ei

Fiecare are momente în viaţă când se simte ori se vede "cel mai cel" sau "cea mai cea". Ori e privit de ceilalţi ca atare. Fetele dau mărunt din gene de la primul compliment care le este destinat, iar băieţii fac cu ochiul de la primul zâmbet furat de la o domnişoară. Dar există anumite perioade ale vieţii în care nivelul de atractivitate atinge... apogeul! O analiză mai amănunţită a cercetătorilor a pus la punct şi un... clasament în acest sens.


Aşadar, sunteţi pregătiţi? De exemplu, conform cărţii "Dataclysm", bărbaţii consideră femeile de 23 de ani drept cele mai atractive. Şi, chiar dacă vârsta bărbaţilor creşte, preferinţele rămân aceleaşi. Iar în cadrul unui sondaj din Germania realizat pe 23.000 de persoane, s-a constatat că, la 23 de ani, bărbaţii sunt satisfăcuţi cu viaţa pe care o au.
Când vine vorba de pasul cel mare - către altar - cercetările sugerează că, la 26 de ani, cei mai mulţi îşi găsesc jumătatea.
Conform unui alt studiu, la 40 de ani au loc cele mai multe realizări. Şi este şi vârsta medie pentru câştigarea unui Premiu Nobel, dacă aveţi asemenea aspiraţii înalte.
Pentru doamne, potrivit unor analize realizate de Payscale, salariul ajunge la cel mai mare nivel la 39 de ani, în timp ce bărbaţii ating această performanţă între 48 şi 49 de ani.
Dar, şi ei, şi ele se simt cel mai bine în corpul lor la 70 de ani.
În cadrul sondajului Gallup, două treimi din americanii intervievaţi, cu vârste peste 69 de ani, au declarat că s-au simţit mereu bine în pielea lor. În final, dar nu pe ultimul loc, contează mult şi atitudinea!
Potrivit unui alt studiu, publicat anul acesta, şi care a vizat 50 de mii de oameni, cei mai fericiţi şi mulţumiţi de viaţa lor sunt cei care au 50 de ani. În plus, aceşti... fericiţi se simt cu 4-10 ani mai tineri decât arată vârsta din buletin.

Articol de Alma B
Sursa: Mediafax

Te-ar putea interesa şi...

miercuri, 10 mai 2017

Efectele înjurăturilor asupra creierului

Nu e frumos să înjuri, asta ştim încă de mici, şi ar trebui să fim şi mai conştienţi de asta când suntem adulţi. Ne scapă totuşi - unora, e drept, foarte rar, altora chiar des - formule mai nelalocul lor în special atunci când ne enervăm sau vrem să ne exprimăm furia ori neputinţa. De exemplu, când nu reuşim să deschidem un borcan sau când urcăm pe munte şi ne împiedicăm atunci când ne e lumea mai dragă... Ori când ne apropiem să încheiem o sarcină dificilă şi, chiar înainte să terminăm, apare o eroare.


E clar că, dacă mai este cineva de faţă, cei din jur nu sunt cei mai încântaţi. Aşadar, reacţia nu poate fi una pozitivă. Dar, ce efecte au aceste expresii asupra creierului nostru?
Un nou studiu arată că înjurăturile, folosite cu moderaţie, te pot face mai puternic. O înjurătură poate fi o modalitate de a te ajuta să te descărci emoţional şi să depăşeşti o situaţie stresantă ori una în care depui un efort fizic. Psihologii de la Universitatea Keele, Marea Britanie, au realizat teste în care unora dintre participanţi li s-a cerut să folosească o înjurătură, înainte de a începe un exerciţiu fizic intens sau după un antrenament la sală. În ambele situaţii, au descoperit că un cuvânt "tare" a îmbunătăţit serios performanţa acestora, comparativ cu cei care au folosit cuvinte neutre.
Un studiu anterior arătase că înjurăturile cresc rezistenţa la durere, ceea ce poate explica de ce mulţi oameni se trezesc înjurând atunci când se rănesc. "Un motiv posibil ar fi că în momentul în care înjură este stimulat sistemul nervos simpatic al individului, cel care ajută inima atunci când respectivul se află în pericol.", a explicat doctorul Richard Stephens, de la Universitatea Keele, care a condus ambele echipe de cercetători.
Însă unii înjură şi pentru a relaţiona social - să pară mai interesanţi, să iasă în evidenţă, să ascundă o anumită timiditate. Nu în ultimul rând, sunt şi persoane care s-au obişnuit aşa şi au căpătat un... tic verbal, deloc delicat!

Articol de Alma B
Sursa: Mediafax

Te-ar putea interesa şi...

vineri, 5 mai 2017

Când ai comunicarea... la degetul mic!

Fiecare a întâlnit măcar de câteva ori în viață tipul de om taciturn - acel om posac, închis, care face economie de zâmbete și de cuvinte și se ține departe de ceea ce înseamnă socializare. Unii îl ocolesc. Pentru alții însă este o provocare. Cum faci o astfel de persoană să îți vorbească, să se deschidă?


Dacă "suferi" de... logoree și nu te poți abține să nu vorbești întruna, ai o șansă. Adică, nu riști să îndepărtezi și mai mult bietul om. Ai însă nevoie de o strategie. Iată doar un exemplu simplu la capitolul "cum te poate ajuta comunicarea bazată pe Face Reading".
Desigur că nu ai niciun interes să intri în vorbă cu un taciturn cu care nu ai prea multe tangențe, dar când este unul dintre colegii de muncă cu care trebuie să lucrezi la proiectul important pe care vi l-a repartizat șeful... atunci situația se schimbă radical. Să îi spunem M. tipului de 38 de ani, pasionat de calculatoare și softuri, cel mai bun IT-st de la noi și omul de care am nevoie ca să îmi pună în practică proiectul. Eu sunt cu vorbele, el cu tehnica. Bine, bine, dar niciunul nu se pricepe la "bucata" celuilalt. El mi-a spus sec: trimite-mi pe mail ce vrei să facem, dar să îmi scrii scurt și concis. Cum aș putea face asta când noi trebuie să schimbăm încontinuu, să testăm, să comparăm și abia apoi să ajungem la forma finală? Eu am imaginație, dar, când vine vorba de partea cu butoane, elanul dispare.
Cum am reușit să duc proiectul la capăt în timp util, stând inclusiv la palavre cu M. și bându-ne cafeaua împreună? Am făcut întâi o analiză - analiza... colegului. Cum îl atrag în conversație și îl câștig la o vorbă-două?
M. are o față ce pare dreptunghiulară, gâtul scurt, distanța dintre ochii mici este considerabilă, sprâncenele depărtate, nasul are o “cocoașă” (de la ochelari am zis eu inițial), iar buzele lui sunt subțiri. Deci, aveți în minte portretul? Acum e acum, mi-am zis, hotărâtă să pun în practică tot ce știu despre Face Keys - corelarea trăsăturilor faciale cu personalitatea.
Să vedem, forma feței mi-a dat din prima de gândit: M. pare un om rece, iar gâtul scurt mi-a dat repede de înțeles că nu este deloc ușor de convins. Distanța dintre ochi îmi spune că viteza de reacție este la limita de jos, iar sprâncenele mi-au sugerat că este un om atent la detalii. Buzele? Nu ca în popor, că este "al dracului", ci îmi arată că este strict. Ce am făcut să îl câștig de partea mea?
Nu m-am îmbătat cu apă rece. Dar am mizat pe Face Reading. I-am prezentat repede în mail cele mai importante detalii și chichițe din proiectul nostru și am avut grijă să nu fac greșeli... tehnice. I-am dat clar de înțeles că suntem o echipă, dar că pe partea lui el este clar șeful și că nu am nicio intenție să îl conving că e altfel. Nu am încercat să intru în subiecte care nu țineau de serviciu și iată cum, cu doar câteva fraze bine plasate, colegul taciturn îmi răspunde - scurt, e drept - "Ok. Discutăm mai multe la pauza de masă, la o cafea." Serios?!? Omul taciturn era dispus să discute. A fost primul pas spre o super-colaborare, care ne-a adus amândurora - pe lângă satisfacția muncii bine făcute și aprecierea șefilor - și câte o primă, dar și un amic de nădejde.
Comunicarea eficientă... brățară de aur, aș zice eu!
Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi...

miercuri, 3 mai 2017

Semne că se instalează nefericirea - în comportament și pe față

Vă uitaţi mult la televizor, nu aveţi chef să staţi la poveşti cu nimeni, sunteţi mereu pus pe harţă, vă trataţi cu shopping şi nu prea reuşiţi să dormiţi? Atunci, trebuie să luaţi măsuri. Nu e de glumit. Vă paşte fix ceea ce nu îşi doreşte nimeni - nefericirea!


În locul telecomenzii ar trebui să apară un mare semn de întrebare atunci când pierdeţi noţiunea timpului în faţa televizorului. Potrivit unui studiu, un „fericit" se uită, în medie, cel mult 19 ore la TV pe săptămână, iar „nefericiţii" stau peste 25 de ceasuri cu ochii pironiţi în ecran.
Nici cu problemele în cuplu nu e muncă uşoară. Se instalează gelozia, dispare încrederea şi nici nu mai sunt deloc atractive ieşirile cu prietenii şi interacţiunile cu oameni noi. E lesne de înţeles că se măreşte şi distanţa dintre parteneri şi intervine lipsa de comunicare.
Stresul alungă şi el zâmbetul şi buna dispoziţie. Şi nu numai! Poate afecta atât sănătatea psihică, dar şi pe cea fizică. O doză de optimism este indicată şi nu doar aici.
Deja a devenit o modă tratamentul la care apelează mulţi nemulţumiţi - incursiunile în mall, la cumpărături. Se poate ajunge însă de la rău la... mai rău, de pildă la faliment!
Insomnia este şi ea o altă problemă. Somnul insuficient are efect direct asupra creierului, care este mult mai sensibil la acţiunea cortizolului, hormonul stresului.
Să spunem însă că sunteți pasionat sau pasionată de cumpărături și atunci nu este un indicator, că vă uitați la televizor și pentru că asta presupune serviciul dumneavoastră, că nu puteți dormi din alte motive sau că oricare dintre ipotezele de mai sus pot fi demolate ușor. Fața nu minte însă. Atunci când și pe față apar indicii este de prisos să mai negați și cel mai bine este să luați măsuri.
Unde se vede nefericirea pe față?
Ei bine, când colțurile gurii coboară, sprâncenele coboară, obrajii par lipsiți de vitalitate și sunt plați, de parcă între os și piele nu ar mai fi nimic, ar trebui să ne dea de gândit. Persoana respectivă nu este deloc în cea mai bună stare a sa. Și nu arată așa pentru că seamănă cu părinții sau alte n variante ce ar putea fi plauzibile la o primă vedere. Mediul ne influentează fizionomia și felul în care gândim sau ne percepem situația. De exemplu, atunci când vârful nasului unei persoane este îndreptat spre dreapta, respectivul își percepe situația ca deteriorându-se. Dar - atenție! - nu este neapărat într-o situație dificilă. Depinde cum vede el lucrurile. De pildă, un bărbat care a câștigat la loto premiul de două milioane de dolari avea vârful nasului spre dreapta. De ce? Cu o săptămână înainte, potul cel mare fusese de trei milioane de dolari, iar el a perceput totul ca pe o pierdere. Din punctul lui de vedere, a pierdut un milion, nu a câștigat două. Așadar, nefericirea poate fi și o proiecție a scenariilor noatre pesimiste, fără o bază reală.
În plus, veți observa că, dacă vă priviți cu atenție în oglindă, o parte a feței este mai plină decât cealaltă. Partea stângă este partea emoțională, controlată de emisfera dreaptă a creierului, iar partea dreaptă a chipului este cea rațională, controlată de emisfera stângă. Nu există oameni cu ambele părți identice. Unii sunt afectați mai mult de ceea ce li se întâmplă pe plan emoțional, în viața de familie sau atunci când vine vorba de prieteni, alții pun mai repede la suflet ceea ce se petrece la serviciu. Poți fi nefericit la job și împlinit acasă. Dar se poate și invers.
În final, depinde doar de noi înșine să identificăm problema și să o rezolvăm. Mai întâi însă, trebuie să acceptăm că există! Este primul pas!

Articol de Alma B
Sursa: Mediafax.ro

Te-ar putea interesa şi...
·         Cei mai nefericiţi din lume
·         Fericirea din farfurie

luni, 1 mai 2017

Efectul "Pinocchio" în cazul mincinoșilor

Cu toții am auzit de băiețelul din lemn, căruia îi creștea nasul de fiecare dată când spunea o minciună. Ei bine, povestea lui Pinocchio nu rămâne doar la stadiul de poveste atunci când vine vorba despre mincinoși. Când încercăm să fabulăm, să ascundem adevărul, nasul nu crește, e drept, dar se înroșește. Nasul crește însă constant pe toată durata vieții, la fel ca și urechile, nu neapărat atunci când disimulăm.


Referitor la... efectul Pinocchio, psihologii au făcut studii și au descoperit aspecte interesante. De exemplu, un grup de cercetători de la Universitatea din Granada, Spania, a identificat, cu ajutorul camerelor termografice, o serie de legături între starea mentală și temperatura corpului și a constatat că, atunci când o persoană minte, nasul ei și regiunea din jurul colțurilor interioare ale ochilor încep să se încălzească, iar un element al creierului, numit "insula", se activează.
Insula este o componentă a sistemului de recompensă din creier. Devine activă doar când experimentăm sentimente reale (denumite "qualias") și este implicată şi în detectarea şi reglarea temperaturii corpului. Cu cât este mai activă insula, cu cât mai puternic este sentimentul, cu atât mai mult scade temperatura, şi invers, afirmă cercetătorii spanioli. Iată și sâmburele de adevăr științific pentru vorba - "am mâinile reci, sunt sincer".
Ați observat, probabil, că atunci când cineva minte, își atinge nasul cu degetul sau cu mâna, se trage de nas ori se scarpină - tocmai pentru că acea zonă este puternic vascularizată și temperatura crește. Poate, dacă sunteți extrem de atenți, veți constata că nasul și părțile obrazului care se află foarte aproape de nas și ochi se înroșesc ușor sau se pătează. Altfel spus, respectivul este... îmbujorat. În același timp, pot deveni brusc vizibile și vene proeminente pe frunte. Acestea se măresc din cauza tensiunii arteriale și a fluxului sangvin crescut.
Rareori utilizată până acum în cercetările în psihologie, termografia foloseşte camere special adaptate pentru a detecta radiaţiile infraroşii, reproducând imagini ale obiectelor bazate pe profilul termic. Dezvoltate în Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, camerele termografice sunt folosite în prezent în scopuri diverse, precum măsurarea pierderii de energie în clădiri, indicarea bolilor respiratorii la bovine sau a turbării la ratoni. Termografia poate fi aplicată şi pentru determinarea tiparelor de grăsime ale corpului, procedeu foarte util pentru programele de pierdere în greutate şi de antrenament. Se mai poate folosi şi pentru constatarea temperaturii corpului la pacienţii bolnavi de anorexie. Dar, poate fi folosită şi pentru evaluarea emoţiilor şi identificarea molipsirii emoţionale. De exemplu, când o persoană cu un grad ridicat de empatie vede pe altcineva suferind, se molipsește de durerea acestuia, ducând la ceșterea temperaturii în antebraţe.


Unii mint mai prost, alții se pricep foarte bine la asta. Cercetările arătă însă că oamenii, fără pregătire în acest sens, detectează aproximativ 56% din minciunile la care sunt expuși.

Articol de Alma B
Sursa: dailymail.co.uk

Te-ar putea interesa şi ...