Există o genă a fericirii, dar nu trebuie să ne gândim că
persoanele respective sunt pur şi simplu întotdeauna în al nouălea cer. Sunt
însă predispuse spre mult mai mult optimism şi bună dispoziţie decât alte
persoane, iar asta datorită moştenirii genetice de la parinţi. Cum funcţionează
însă acest dar?
O genă este o bucată de ADN care conţine toate informaţiile pentru
a produce o proteină anume. În cea mai mare parte a timpului, o genă include o
mică secvenţă numită promotor, al cărei rol este să regleze frecvenţa cu care
informaţia din genă este utilizată ca să fabrice proteina corespunzătoare,
explică Jordi Quoidbach, doctor în psihologie la Universitatea Harvard, unde
studiază chiar fericirea.
Tot mai multe studii au ajuns la concluzia că promotorul genei
5-HTT, genă care produce proteina ce transportă serotonina (numită şi hormonul
fericirii), ar putea juca un rol crucial la capitolul fericire. Serotonina este
un neurotransmiţător implicat în reglarea dispoziţiei şi transportorul ei.
Promotorul genei 5-HTT, numit 5-HTTLPR, există sub două forme sau alele: una
lungă şi una scurtă. Forma lungă permite o producţie foarte ridicată a
proteinei 5-HTT. Avem însă fiecare genă în două exemplare: una de la mamă şi
una de la tată. Aşadar, pot exista trei combinaţii posibile: putem avea două
variante scurte, două lungi sau una lungă şi una scurtă.
O echipă de profesori din Marea Britanie a publicat în 2003
rezultatele unui studiu despre legăturile dintre stres, gena 5-HTT şi depresie,
cercetare considerată drept una dintre cele mai mari descoperiri ştiinţifice
ale deceniului. Ei au constatat că genele nu declanşează depresia, dar îi scad
pragul declanşării. În timpul studiilor prin rezonanţă magnetică funcţională a
reieşit că, atunci când purtătorii de alele scurte sunt expuşi unor situaţii
triste sau generatoare de anxietate, amigdala - centrul emoţiilor din creier -
se activează mai rapid şi mai puternic decât la purtătorii de alele lungi.
În urma unui alt studiu, realizat de cercetători de la
Universitatea din Essex, s-a ajuns la concluzia că alelele lungi par să permită
purtătorului să acorde o mai mare atenţie elementelor şi întâmplărilor
pozitive. Totodată, îi face mai apți să elibereze şi să proceseze serotonina.
Deşi sunt mai optimişti, asta nu vine doar cu avantaje. S-a observat şi că, în
materie de operaţiuni financiare, în acel avânt pozitiv, ei îşi asumă totuşi
mai multe riscuri.
5-HTTLPR nu este singura genă responsabilă de diferenţele genetice
în materie de fericire. Nu uităm de cea care se "ocupă" de receptorii
de dopamină şi nici de COMT, genă implicată în funcţionarea cortexului
prefrontal, aşadar în reglarea emoţiilor. În plus, numeroase gene legate de
personalitatea individului ne influenţează indirect gradul de fericire. De
pildă, extrovertiţii au un plus, deoarece sunt, în medie, un pic mai fericiţi
decât introvertiţii.
Drept urmare, chiar dacă predispoziţia pentru fericire este un
cadou frumos de la părinţi, iar secretul ei este, într-adevăr, ascuns în gene,
mai depinde şi de noi să vedem partea plină a paharului.
Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…
- Furia - de la "negociere prin intimidare" la antidotul... muzical
- Cum reușesc emoțiile să ne influențeze sănătatea
- 10 ponturi pentru o viaţă mai fericită
- Fericirea are gust de vanilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu