Tehnologia ne-a
ținut în case, la calculator. Apoi tehnologia ne-a ținut "legați" de
tablete şi telefon. Acum, tehnologia ne "târăşte" la plimbare, după
Pokemoni. Rămânem însă cu nasul în telefon şi uităm să mai privim în jur. Ne
uităm, dar nu privim. Aşa că începem să şi uităm cum arată lumea dacă nu ni se
dezvăluie prin ecranul telefonului sau al tabletei. Uităm cum arată de fapt
oamenii de lângă noi, uităm cum arătăm noi. Fețele pe care le vedem sunt şi ele
pixelate, nu mai au riduri, ni se pare că sunt doar nişte cute pe folia de
protecție a telefonului. Umbrele lăsate de oboseală pe chip ori cearcănele sunt
confundate cu pete pe ecran. Şi, în ritmul acesta, ne virusăm şi noi ca ființe
umane. Să îți pese înseamnă să ieşi din zona IT, să renunți, măcar pentru
câteva minute, la taste, să faci o conexiune live, nu prin wi-fi. Să comunici
nu înseamnă să dai send unui text. E mult mai mult de atât. Trebuie să
priveşti, să întrebi, să asculți inclusiv pauzele pe care le face omul din fața
ta, să îi analizezi privirea şi felul în care clipeşte, să fii atent la fiecare
tremur al vocii, să iei în seamă obrajii căzuți sau fruntea încrețită de atâtea
griji. Când te-ai uitat ultima oară aşa la un om, dincolo de poza de profil?
Când l-ai ascultat aşa ultima oară? Dar pe tine? Când te-ai privit astfel? Ai
două minute libere? Iată ce ai putea face cu ele - redescoperă interacțiunea cu
cei din jur şi relația cu tine!
Articol de Alma
B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu