Limbajul... distanţelor

Cât de mult ne apropiem de cineva? Şi ce distanţă păstrăm faţă de cineva? Acestea sunt întrebările.

Subiectul a fost întors pe toate părţile de specialişti şi există mai multe coordonate în acest sens. Antropologul Edward T. Hall - considerat părintele proxemicii - a definit mai multe zone de acţiune, luând în considerare nevoile individuale de spaţiu, în funcţie de tipul de interacţiune şi de situaţia cotidiană. Astfel, există patru zone: zona de intimitate, zona personală, cea socială şi cea publică.

 

 

Zona de intimitate "merge" până la 45 de centimetri. Este zona în care este dificil să îţi ascunzi emoţiile, este zona încrederii, a secretelor, o zonă rezervată partenerului de viaţă, copiilor şi prietenilor apropiaţi.

Zona personală, care variază între 45 de cm şi 1,25 m este cea care înseamnă - popular - o lungime de braţ întins, cu pumnul strâns. Este, aşadar, distanţa potrivită pentru a da mâna, limita contactului fizic. În această zonă, se pot distinge expresiile faciale, dar nu şi mirosul. Desigur, nu vorbim aici şi de parfumurile extrem de puternice. În cele mai multe ţări occidentale, se consideră că este distanţa ideală pentru cele mai multe dintre relaţii. Este zona prieteniei şi a complicităţii.

În zona socială - între 1,25 m şi 3,60 m - nu mai este posibil contactul fizic şi se extinde până la limita la care vocea este percepută fără efort. Această distanţă îi permite fiecărui participant să-şi gestioneze emoţiile, şi gesturile devin extrem de importante. Este zona relaţionării, a interviului,  a negocierii, a discuţiei.

Zona publică - la peste 3,60 metri - este cea în care oratorul vorbeşte în faţa unui grup. În acest punct, schimburile conversaţionale sunt foarte puţin personalizate.

Distanţele nu sunt însă universale. Se consideră că, pentru ţările latine, în afara sferei intime, acestea ar trebui să se situeze în zona minimă a acestor intervale.

Specialistul Ralph Adolphs este de părere că începem să fim conştienţi de aceste distanţe, de acest concept, în jurul vârstei de 3-4 ani, iar limitele se stabilizează în adolescenţă. Într-o lucrare din 2009, el sublinia că la baza procesului de determinare a spaţiului social stă nucleul amigdalian, regiunea din creier implicată în declanşarea fricii. Acesta se activează atunci când invadăm spaţiul personal al altora şi reflectă răspunsul emoţional puternic produs atunci când cineva vine prea aproape de noi.

Aşadar, distanţa la care stăm faţă de cineva înseamnă mai mult decât pur şi simplu... spaţiu.

 

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

• Prima impresie. Trăsături faciale care contează
• Salutul - primul pas într-o discuţie şi un îndemn la comunicare
• Ce minciuni mai spun EI şi ELE la prima întâlnire
• Şi sunetele jucătorilor de tenis pot fi... citite

Şi sunetele jucătorilor de tenis pot fi... citite

Sunetele scoase în teren de Maria Sharapova au fost multă vreme subiect de discuţie, mai ales după meciurile cu Simona Halep. De ce ţipă? De ce nu se controlează... şi aşa mai departe. Dacă aţi observat însă, nu este singura care se manifestă astfel. Dar, ce e şi mai interesant este că oamenii de ştiinţă cred că pot citi în aceste sunete... o victorie sau o înfrângere.

Aşadar, din categoria "Ce studii au mai făcut cercetătorii", zilele acestea - în contextul Wimbledon-ului, unde Simona Halep a pierdut în faţa Johannei Konta - iese în evidenţă unul recent, realizat de psihologi de la Universitatea din Sussex.

Conform acestui studiu - bazat pe înregistrările a 50 de meciuri disputate de jucători din top 30 - în partidele pe care le câștigă, aceştia emit gemete pe o tonalitate mai joasă decât în cele pe care le pierd. "Vocalizele" au fost măsurate în timpul serviciilor și loviturilor de rever și forehand.

De asemenea, în cadrul aceleiaşi analize, oamenii de ştiinţă au observat și că, atunci când jucătorii de tenis au privit înregistrări ale altor jucători care scot sunete când lovesc mingea, au putut identifica dacă proveneau dintr-un meci câștigat sau pierdut.

Potrivit unui alt studiu, Maria Sharapova a fost desemnată cea mai zgomotoasă jucătoare de pe terenurile de la Wimbleodon, rusoaica fiind capabilă să emită un sunet de 110 decibel!

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres

Hotnews

Te-ar putea interesa şi...

·  Ce spune despre tine sportul pe care îl practici

· Glasul vocii

·  Râsul – clinchetul personalităţii

· Jumătate de secundă – de atât e nevoie să decizi dacă ai sau nu încredere în cineva