joi, 5 ianuarie 2017

Dacă au grijă de nepoţi, bunicii trăiesc mai mult şi stau departe de Alzheimer

Deja cuvântul "bunici" pare desprins din poveşti. Şi - pentru cei mai mulţi dintre noi - câte şi mai câte amintiri frumoase nu se leagă de acest cuvânt magic. Copilăria, cu toate năzbâtiile, surprizele, alinturile, dojana, poeziile, hohotele de râs şi legendele - toate au amprenta lor, a bunicilor. Dar, creştem şi timpul petrecut cu ei devine din ce în ce mai puţin, mult mai puţin decât ne-am dori, decât şi-ar dori, decât ne-am imagina. Iată ce arată cifrele: potrivit unui studiu, realizat anul trecut, la sfârșitul lunii septembrie, 3 din 5 români au fost crescuți de bunici, dar mai puțin de jumătate dintre ei îi mai vizitează periodic.


Mai mult de jumătate dintre români consideră singurătatea și bolile bătrâneții principalele probleme pe care bunicii lor le întâmpină, iar 66% dintre ei sunt siguri că timpul petrecut cu familia este cea mai mare bucurie pe care o poate avea o persoană în vârstă. Dar, din cauza distanței și a lipsei de timp liber, cei mai mulți nu reușesc să își viziteze bunicii nici măcar o dată pe lună, iar atunci când merg pe la ei, stau, în medie, 2 ore. Deşi suntem mai mereu cu telefoanele în mână, cercetarea arată că 75 la sută dintre nepoţi nu apucă să își sune bunicii nici măcar o dată pe săptămână.
Sunt, aşadar, nişte bucurii de care mulţi bătrâni nu au parte. Nu trebuie să uităm că, atunci când sunt implicaţi într-o activitate, când ajută, când sunt ascultaţi, viaţa lor se schimbă, sunt mai fericiţi. În plus, bunicii care ajută ocazional la creşterea nepoţilor sau care îi ajută pe alţii pot trăi mai mult decât cei care nu au au astfel de activităţi, arată un alt studiu, realizat timp de două decenii în Germania.
"Această legătură ar putea fi un mecanism înrădăcinat adânc în trecutul nostru evolutiv când contribuția la creșterea copiilor era crucială pentru supraviețuirea speciei umane", a explicat autoarea principală a cercetării, Sonja Hilbrand, din cadrul departamentului de psihologie a Universității Basel din Elveția. De asemenea, spune ea, "lipsa contactului cu nepoții poate avea un impact negativ asupra sănătății bunicilor".
În cadrul cercetării au fost analizate date de la peste 500 de persoane cu vârste de peste 70 de ani. Seniorii au completat chestionare și au participat la teste medicale o dată la doi ani, între 1990 și 2009. S-a observat că, în aproape două decenii, riscul de deces a fost cu o treime mai mic în cazul bătrânilor care contribuiau la creșterea nepoților, în comparație cu cei care nu făceau asta. Jumătate dintre bunicii care aveau grijă ocazional de copii erau încă în viață la 10 ani după completarea primelor chestionare și teste. Același lucru a fost observat și în cazul persoanelor în vârstă care nu aveau nepoți, dar își ajutau copiii adulți în gospodărie. Cei care nu aveau însă astfel de activităţi s-au stins în aproximativ 5 ani de la debutul studiului. În cadrul acestui proiect, nu au fost luați în calcul bunicii care aveau permanent grijă de nepoții lor.
"Ajutând, aceste persoane pot avea un scop în viață pentru că se simt utili, şi în familie, şi în societate", a explicat Bruno Arpino, profesor asociat la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona. "De asemenea, să ajute  poate fi o activitate care îi menține activi, fizic și mental", a completat el. Specialistul a adăugat că aceleaşi efecte se pot observa și în cazul celor care fac voluntariat sau sunt înscrişi în diverse cluburi.
De asemenea, o altă cercetare a arătat că vârstnicii care petrec suficient timp cu nepoţii pot preveni apariţia depresiei, dar şi a bolii Alzhemer, datorită faptului că menţin mereu alert creierul şi îşi antrenează memoria. Este nevoie doar de atenție, de o vorbă bună, să fie implicați în viețile celor pe care i-au făcut mari, ale nepoților deveniți adulți ocupați și independenți.
Pe de altă parte, această relaţie dintre bunici şi nepoţi le este benefică şi celor mici. Un alt studiu, al Universității Brigham Young din SUA, a vizat rolul seniorilor în dezvoltarea copiilor și a confirmat că bunicii sunt cheia fericirii nepoților. "Legătura emoțională dintre bunici și nepoți poate să afecteze rezultatele pe care le au copiii la școală, dezvoltarea lor psihologică și socială". Atunci când bunicii se implică în viețile nepoților, copiii nu sunt doar mai sociabili, ci și mai silitori la școală.
„Uneori, dragostea perfectă nu apare până cand nu ai primul nepot.", spune atât de frumos un proverb galez. În așteptarea acestui rol, la rândul nostrum, să nu uităm de cei care ne-au oferit atât de multe și care au nevoie de atât de puțin!
Articol de Alma B
Surse: Agerpres