Organismul
nostru știe mai multe decât am crede, iar felul în care gândim și simțim
influențează puternic ceea ce se întâmplă în corpul nostru. Cu alte cuvinte,
tot ceea ce se petrece în plan mental are efect și în plan fizic, și invers.
Cum
funcționează mai exact acest proces?
Robert
Ader, psiholog în cadrul Universității Rochester, a făcut, în 1974, o
descoperire care a pus pe gânduri lumea medicală. El a ajuns la concluzia că
sistemul imunitar poate învăța multe, la fel ca și creierul. Până atunci, se
credea că doar creierul și sistemul nervos central pot reacționa la diverse
experimente, schimbându-și felul în care se comportă. Descoperirea lui Ader a
îndreptat atenția către acele cărări biologice prin care sistemul nervos
central comunică cu sistemul imunitar.
Sistemul
imunitar este "creierul trupului", după cum îl denumea specialistul
în neurologie Francisco Varela, de la Școala Politehnică din Paris, atunci când
definea propriul simț al sinelui pe care îl are trupul. Celulele imunitare
circulă în sânge prin întreg corpul și intră în contact cu toate celelalte
celule. Pe cele pe care le recunosc le lasă în pace, pe cele pe care nu le
recunosc, le atacă. Această reacție ne apără împotriva virușilor, a
bacteriilor. Dar, dacă celulele imunitare nu identifică în mod corect o parte
dintre celulele trupului, se ajunge la o boală autoimună, cum ar fi alergiile
sau lupusul.
Apoi
au apărut din ce în ce mai multe studii pe această temă. Iar cercetătorii au
descoperit că mesagerii chimici care acționează în cea mai mare măsură atât în
creier, cât și în sistemul imunitar, sunt și cei mai numeroși în zonele neurale
care reglează emoțiile. Una dintre cele mai puternice dovezi ale faptului că
există o cale fizică directă care le permite emoțiilor să aibă un impact asupra
sistemului imunitar a venit din partea lui David Felten, coleg de-al lui
Robert Ader.
În
primă fază, Felten a constatat că emoțiile au un puternic efect asupra
sistemului nervos autonom, care reglează totul - de la cantitatea de insulină secretată,
până la tensiunea arterială. El găsit un punct de întâlnire a sistemului nervos
autonom, care comunică în mod direct cu limfocitele și cu macrofagele, cu
celulele sistemului imunitar. Iar în studiile făcute cu microscopul electronic
s-au descoperit sinapse la nivelul capetelor nervoase ale sistemului autonom,
care pun brusc capăt acestor celule imunitare. Acest punct de contact fizic le
permite celulelor nervoase să degaje neurotransmițători care să regleze
celulele imunitare. Nimeni nu bănuise până atunci că celulele imunitare ar
putea fi țintele mesajelor nervilor. Sistemul nervos nu numai că stabilește
legătura cu sistemul imunitar, dar este esențial pentru o funcționare corectă a
acestuia din urmă.
Un
aspect important privind legătura dintre emoții și sistemul imunitar este
influența hormonilor care apar în stare de stres, explică Daniel Goleman, în
cartea sa "Inteligența emoțională". Catecolaminele (epinefrinele și
norepinefrinele, mult mai cunoscute ca adrenalina și noradrenalina), hidrocortizonul
și prolactina, precum și beta-endorfinele naturale și encefalinele apar în
momentele de stres. Și fiecare are un puternic impact asupra celulelor
imunitare. Când acești hormoni apar în organism, celulele imunitare sunt
împiedicate în funcționarea lor.
Iată de ce tot auzim că stresul nu este bun, că ne afectează sănătatea. Stresul reduce rezistența sistemului imunitar, cel puțin temporar, deoarece este prioritară situația imediată, esențială în supraviețuire. Iar dacă stresul este permanent și foarte intens, această suprimare poate deveni de lungă durată.
Iată de ce tot auzim că stresul nu este bun, că ne afectează sănătatea. Stresul reduce rezistența sistemului imunitar, cel puțin temporar, deoarece este prioritară situația imediată, esențială în supraviețuire. Iar dacă stresul este permanent și foarte intens, această suprimare poate deveni de lungă durată.
Disfuncția
în relația dintre minte și corp este cunoscută și sub termenul de somatizare.
Și, așa cum emoțiile negative pot duce la o afecțiune sau pot accelera evoluția
unei boli, pe același principiu se onsideră că emoțiile positive şi optimismul
pot influența în bine cursul unei boli.
Articol
de Alma B
Te-ar putea interesa şi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu