Zonele creierului uman responsabile de recunoaşterea feţelor

Abilitatea de a recunoaşte feţe este foarte importantă pentru oameni, cu un rol deosebit în viaţa socială. Recunoaşterea altor membri ai societăţii ne ajută să identificăm prietenii, să ne păzim de necunoscuţi sau să anticipăm eventualele pericole din partea potenţialior agresori. Faţa noastră are cel mai mare rol în comunicarea nonverbală, şi nu toată lumea se pricepe la fel de bine să descifreze mesajele faciale. Unii oameni se nasc cu un talent în a identifica mai uşor trăsăturile, expresiile sau microexpresiile faciale, însă această abilitate poate fi deprinsă de oricine, cu răbdare şi exerciţiu.

Conform unui articol apărut în revista Cortex, recunoaşterea facială este coordonată grupuri neuronale aranjate conform unui tipar. Cercetătorii din spatele acestui studiu au numit acest fenomen faciopatie, şi au tras concluziile în urma unui experiment cu ajutorul căruia au observat rolul retinotopiei (abilitatea de a recrea imagini) în modul în care creierul uman recompune trăsăturile faciale. În ce a constat experimentul? Unui grup de voluntari i s-a prezentat o serie de de părţi ale feţei (ochi, urechi, nasuri, guri) şi a fost studiată activitatea cerebrală a acestora. Folosindu-se de RMN, specialiştii au măsurat nivelul activităţii cerebrale a participanţilor pentru a stabili ce neuroni sunt stimulaţi de fiecare imagine în parte. Şi-au concentrat atenţia asupra zonei occipitale a cortexului şi asupra girusului fusiform, zone asociate cu recunoaşterea facială. Unele studii din trecut au arătat că abilitatea subiecţilor de a recunoaşte feţe este întreruptă atunci când zona occipitală este stimulată electric. Pe de alta parte, altele au evidenţiat că această zonă a creierului devine mai activă atunci când subiecţilor le sunt arătate imagini care conţin feţe decât atunci când ei văd imagini care nu conţin elemente faciale.

Studiul a arătat că zona cortexului occipital şi într-o măsură mai mică cea a girusului fusiform devin mai active atunci când subiecţilor le sunt prezentate imagini cu trăsături faciale. Mai mult decât atât, studiul a arătat că neuronii responsabili pentru identificarea diferitelor caracteristici faciale sunt aranjati în zona cortexului occipital în același mod în care apar şi părţile feţei pe o faţă umană. 

Explicându-şi descoperirea, cercetatorii au afirmat că este posibil ca, în evoluţia sa, creierul uman a dezvoltat faciopatia de vreme ce “feţele au semnificaţii perceptuale deosebite, iar configuraţia trăsăturilor faciale urmăreşte acelaşi tipar”.

Pe baza acestui studiu, alţi cercetatori au demonstrat cum faciopatia poate explica abilitatea unor oameni de a vedea feţe în diverse locuri, sau obiecte, chiar şi când acestea sunt lipsite de viaţă. De exemplu, o imagine de pe planeta Marte, publicată de NASA în 1976, a făcut senzaţie, deoarece se putea vedea umbra unei pietre care semăna cu un chip fantomatic. Imaginile obţinute ulterior au evidenţiat faptul că nu este vorba de o construcţie magalitică sau sculptură, ci de un joc de umbre şi lumini.

Alte exemple, mai hazlii, sunt problemele pe care le-a avut un comerciant din Statele Unite atunci când mai mulţi oameni au susţinut că văd chipul lui Adolf Hitler în imaginea ceainicului vândut de acesta, ori imginea lui Donald Trump într-o cutie cu unt.

          

Face Keys Romania

Articol de Alex B

Surse:

studiul Stanford University  - Retinotopic Organization in Human Visual Cortex and the Spatial Precision of Functional MRI

cell.com - TMS Evidence for the Involvement of the Right Occipital Face Area in Early Face Processing

sciencedirect.com  - Faciotopy - A face-feature map with face-like topology in the human occipital face area

mitpressjournals.org - Perception of Face Parts and Face Configurations: An fMRI Study

newscientist.com - Your face is mapped on the surface of other people’s brains