Să
începem cu un mic test. Presupunând că te afli în următoarele situaţii, cum
alegi să reacţionezi:
- când urci pe scara rulantă: urci
oricum, pentru că te grăbeşti sau urci lăsând
întotdeauna loc pentru alţii care ar dori să circule pe lângă tine?
- când te afli într-o cameră şi cineva
spune că e cald, te ridici să deschizi o fereastră sau te mulţumeşti să aprobi
politicos constatarea celuilalt, fără a întreprinde ceva?
- dacă adresezi cuiva o invitaţie şi
acesta doar te priveşte inexpresiv, continui să ceri o confirmare sau îţi
retragi invitaţia?
Modul
în care reacţionăm în toate situaţiile asemănătoare din viaţa noastră depinde
de capacitatea noastră de a "citi atmosfera" unui loc.
Japonia
este una dintre ţările în care comunicarea este majoritar indirectă şi mesajele
sunt deduse, de aceea abilitatea de a înţelege semnalele mediului şi
cunoaşterea legilor nescrise ale vieţii sociale sunt esenţiale pentru a trăi în
armonie cu societatea şi pentru a fi acceptat. Toate acestea fac parte din ceea
ce japonezii numesc kuuki o yomu - o abilitate vitală în societatea niponă şi
nepreţuită oriunde te-ai afla în lume.
Kuuki
o yomu (echivalentul lui "a citi printre rânduri) desemnează
capacitatea unei persoane de a anticipa consecinţele cuvintelor pe care le va
spune, ale gesturilor pe care le va face în interacţiunea cu ceilalţi,
corelându-le cu statutul social şi situaţia în care se găseşte. Lipsa acestei
capacităţi poate duce la ruinarea relaţiilor sociale sau la falimentul
afacerilor. Acest concept este atât de înrădăcinat în viaţa japonezilor încât
se regăseşte inclusiv în tehnologie - începând cu recunoaşterea facială şi
terminând cu industria jocurilor electronice.
Mare
parte din această capacitate presupune perceperea şi înţelegerea semnalelor
non-verbale. David Matsumoto, profesor de psihologie la San Francisco State
University, specializat în comunicare non-verbală şi interculturală atrage
atenţia că studiul micro-expresiilor faciale este una dintre cheile care face
posibilă kuuki o yomu. Observarea concordanţei dintre mesajul verbal şi
cel non-verbal este importantă în orice interacţiune socială, mai cu seamă în
viaţa profesională.
Atunci
când, de exemplu, un client îţi spune că este mulţumit de munca ta, dar mesajul
verbal este însoţit de o zvâcnire a buzei sau de o ridicare a sprâncenei,
acesta poate fi un semnal puternic că dincolo de cuvinte există o altă stare şi
că nu aceea e realitatea.
"Tăcerea
este un indiciu non-verbal. Schimbarea poziţiei este tot un indiciu non-verbal.
Un zâmbet social poate fi un alt indiciu. Toate acestea fac parte din
"pachetul" non-verbal care contribuie la înţelegerea contextului,
spune Matsumoto.
Dacă
pentru un străin poate părea obositor şi aproape imposibil să fie atent la
toate aceste detalii, japonezii acordă o mare atenţie acestor aspecte, ceea ce
a făcut să înflorească o adevărată industrie care furnizează cursuri,
workshopuri şi consultanţă pentru descifrarea micro-expresiilor şi a semnalelor
non-verbale.
Pe
lângă acestea este necesară cunoaşterea contextului, care este cu atât mai
importantă într-o ţară ca Japonia, în care întreaga cultură şi relaţiile umane
sunt intens contextualizate. Citirea contextuală este atât de înrădăcinată în
cultura japoneză, încât au apărut şi jocuri video pe această temă. Nintendo
Switch a lansat luna trecută Kuukiyomi: Consider It, în care
jucătorii sunt puşi în peste 100 de situaţii delicate şi punctaţi în funcţie de
capacitatea de citire contextuală. Spre exemplu, într-unul dintre scenarii te
afli într-un tren şi stai pe un scaun, alături de tine fiind un scaun gol.
Apare un cuplu, deci, ce faci? Dacă citeşti corect contextul, te ridici şi îi
laşi împreună. "Ai şansa astfel să îţi perfecţionezi abilităţile sau să
înfrunţi tradiţia şi să vezi rezultatele. Iar într-o ţară în care totul
funcţionează pe citirea contextuală asta poate constitui o mare uşurare",
spune Hatta Takeshita, dezvoltatorul jocului. "Cei mai mulţi japonezi aleg
deliberat să nu ţină cont de citirea contextuală în acest joc", comentează
el.
Cum
poţi să citeşti mai bine intuitiv contextul, mai ales dacă nu deţii cheile
culturale sau cunoaşterea necesară? "O bună parte din aceasta înseamnă să
te pui în locul celuilalt" spune Shinobu Kitayama, editorul "Journal
of Personality and Social Psychology". Chiar şi atunci când ţi se pare
stresant, stai liniştit, căci aceste abilităţi se cultivă, iar practica te
ajută să le perfecţionezi. Yoko Hasegawa, profesor de limbă japoneză la Universitatea
din California, Berkeley, recomandă "încercarea şi eroarea în procesul
socializării" şi "cultivarea dorinţei de a se purta ca ceilalţi"
pentru dezvoltarea empatiei şi a receptivităţii.
A
fi atent, conştient şi prezent în receptarea tuturor semnalelor non-verbale şi
a pune întrebări despre ce se aşteaptă într-o anumită situaţie sunt soluţiile
pe care le propune Rochell Kopp, proprietara Japan Intercultural Consulting, o
firmă de training intercultural.
Kuuki
o yomu ne obligă să acordăm atenţie semnalelor persoanelor din jurul
nostru şi să procesăm aceste informaţii. Ne obligă să rămânem conectaţi la
natura noastră umană, la forma de comunicare cea mai autentică şi veche:
comunicarea non-verbală.
Articol de prof. dr. Corina Chelaru
Surse:
https://www.bbc.co.uk - "How
reading the air keeps Japan running", Bryan Lufkin
Te-ar putea interesa şi…
· Tu câte chipuri crezi că poţi să recunoşti?
· Până la 30 de ani, tot căpătăm experienţă în a recunoaşte chipuri
· Gestul OK - istorie şi semnificaţii
· Încruntarea activă şi încruntarea statică
· Neuroştiinţa din spatele lui "vreau", "nu vreau" şi "îmi doresc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu