duminică, 5 august 2018

Scepticismul în limbajul nonverbal


Ca să înţelegem de la început cu cine avem de-a face, scepticii sunt oameni care se îndoiesc... cam de orice. Da, adevărata semnificaţie a cuvântului “scepticism” nu are nicio legătură cu îndoiala sau cu negativitatea. Scepticismul este procesul de aplicare a raţiunii şi a gândirii critice pentru a determina validitatea. Iar scepticismul nu este o poziţie pasivă, ci un proces activ. Şi poate fi "citit" în comportamentul celorlalţi.


Să luăm un prim exemplu. Sprijinit pe coate, interlocutorul îşi acoperă ochii cu una dintre palme sau îi închide în timp ce îşi împreunează mâinile pentru a-şi ascunde o parte a feţei. Această postură foarte răspândită trădează un grad înalt de scepticism. Dacă foloseşte mâna stângă, atunci se întreabă cum să se debaraseze de cel cu care discută. Dacă este impliocată mâna dreaptă, atunci încearcă să înţeleagă de ce s-a împotmolit în această conversaţie, în acest proiect sau în această iniţiativă. Iar când ţine ambele mâini înseamnă că a ajuns la... capătul puterilor.
Dacă îşi consultă notiţele şi ascultă cu mâna făcută cornet şi cu degetele lipite de gură, ca şi cum s-ar abţine să elimine gaze, atunci puteţi recunoaşte în acest caz atitudinea bărbaţilor care ştiu cum să se folosească de influenţa lor. Mâna în chip de cornet prefigurează totalitatea obiecţiilor pe care nu le vom exprima niciodată, pentru a evita o pierdere inutilă de timp şi o dezbatere considerată sterilă, este un soi de pâlnie menită să împiedice verbalizarea gândurilor. Gestul denotă o ostilitate autentică şi perfect previzibilă. Mâna cornet este un semn de scepticism dovedit.
Când mâna dreaptă prinde încheietura mâinii stângi, ne gândim din nou la scepticism. Scepticul are tendinţa de a reacţiona la insecuritate prin prostraţie. Poate fi gregar, urmând mişcarea impusă de majoritate. Adeseori la fel de calm, în aparenţă, pe cât de ponderat şi de raţional, de metodic sau de realist, el simte nevoia de a face ordine în informaţiile care îi parvin, înainte de a putea reacţiona. Scepticul este prudent. Încheietura mâinii drepte este chiar sediul simbolic al îndoielii şi al fatalismului, susţine psihologul belgian Joseph Messinger. Iar îÎndoiala este un sentiment puternic, vecin cu prudenţa.
Când persoana stă sprijinită pe coate, cu bărbia pe degetul mare, în timp ce arătătorul şi mijlociul ascund buzele, de parcă ar fuma o ţigară, gestul demască o invidie şi o uşoară preocupare faţă de imaginea de om serios pe care o oferă celorlalţi.
Interlocutorul îşi umflă unul dintre obraji, pe care apasă apoi cu unul dintre arătătoare. În această situaţie, el crede cu tărie că scepticismul este calitatea de căpătâi a inteligenţei sale. Iar dacă, de pildă, îşi împinge maşinal rama ochelarilor, cu vârful arătătorului, şi nu neapărat pentru că transpiră, atunci este o persoană care îşi cultivă îndoielile.
Iar dacă partenerul de discuţie îşi tot freacă arătătorul pe muchia mesei este un alt semn de... îndoială. Şi, când arătătorul formează o mustaţă deasupra buzei superioare, cu degetul mare sprijinit pe bărbie şi celelalte degete îndoite, respectivul îşi obţine credibilitatea chiar prin scepticismul afişat.
Cert este că nu trebuie să credeţi nimic, ci să fiţi... sceptici şi să verificaţi atunci când vă întâlniţi cu diverse persoane. În plus, este cel ai bun exerciţiu, dacă vreţi să învăţaţi să citiţi oamenii.
Articol de Alma B

Sursa: Joseph Messinger - "Cartea gesturilor"

Te-ar putea interesa şi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu