Ca să înţelegem de la început cu cine avem de-a face, scepticii
sunt oameni care se îndoiesc... cam de orice. Da, adevărata semnificaţie a
cuvântului “scepticism” nu are nicio legătură cu îndoiala sau cu negativitatea.
Scepticismul este procesul de aplicare a raţiunii şi a gândirii critice pentru
a determina validitatea. Iar scepticismul nu este o poziţie pasivă, ci un
proces activ. Şi poate fi "citit" în comportamentul celorlalţi.
Să luăm un prim exemplu. Sprijinit pe coate, interlocutorul îşi
acoperă ochii cu una dintre palme sau îi închide în timp ce îşi împreunează
mâinile pentru a-şi ascunde o parte a feţei. Această postură foarte răspândită
trădează un grad înalt de scepticism. Dacă foloseşte mâna stângă, atunci se
întreabă cum să se debaraseze de cel cu care discută. Dacă este impliocată mâna
dreaptă, atunci încearcă să înţeleagă de ce s-a împotmolit în această
conversaţie, în acest proiect sau în această iniţiativă. Iar când ţine ambele
mâini înseamnă că a ajuns la... capătul puterilor.
Dacă îşi consultă notiţele şi ascultă cu mâna făcută cornet şi cu
degetele lipite de gură, ca şi cum s-ar abţine să elimine gaze, atunci puteţi
recunoaşte în acest caz atitudinea bărbaţilor care ştiu cum să se folosească de
influenţa lor. Mâna în chip de cornet prefigurează totalitatea obiecţiilor pe
care nu le vom exprima niciodată, pentru a evita o pierdere inutilă de timp şi
o dezbatere considerată sterilă, este un soi de pâlnie menită să împiedice
verbalizarea gândurilor. Gestul denotă o ostilitate autentică şi perfect
previzibilă. Mâna cornet este un semn de scepticism dovedit.
Când mâna dreaptă prinde încheietura mâinii stângi, ne gândim din
nou la scepticism. Scepticul are tendinţa de a reacţiona la insecuritate prin
prostraţie. Poate fi gregar, urmând mişcarea impusă de majoritate. Adeseori la
fel de calm, în aparenţă, pe cât de ponderat şi de raţional, de metodic sau de
realist, el simte nevoia de a face ordine în informaţiile care îi parvin,
înainte de a putea reacţiona. Scepticul este prudent. Încheietura mâinii drepte
este chiar sediul simbolic al îndoielii şi al fatalismului, susţine psihologul
belgian Joseph Messinger. Iar îÎndoiala este un sentiment puternic, vecin cu
prudenţa.
Când persoana stă sprijinită pe coate, cu bărbia pe degetul mare,
în timp ce arătătorul şi mijlociul ascund buzele, de parcă ar fuma o ţigară,
gestul demască o invidie şi o uşoară preocupare faţă de imaginea de om serios
pe care o oferă celorlalţi.
Interlocutorul îşi umflă unul dintre obraji, pe care apasă apoi cu
unul dintre arătătoare. În această situaţie, el crede cu tărie că scepticismul
este calitatea de căpătâi a inteligenţei sale. Iar dacă, de pildă, îşi împinge
maşinal rama ochelarilor, cu vârful arătătorului, şi nu neapărat pentru că
transpiră, atunci este o persoană care îşi cultivă îndoielile.
Iar dacă partenerul de discuţie îşi tot freacă arătătorul pe
muchia mesei este un alt semn de... îndoială. Şi, când arătătorul formează o
mustaţă deasupra buzei superioare, cu degetul mare sprijinit pe bărbie şi
celelalte degete îndoite, respectivul îşi obţine credibilitatea chiar prin
scepticismul afişat.
Cert este că nu trebuie să credeţi nimic, ci să fiţi... sceptici
şi să verificaţi atunci când vă întâlniţi cu diverse persoane. În plus, este
cel ai bun exerciţiu, dacă vreţi să învăţaţi să citiţi oamenii.
Articol de Alma B
Sursa: Joseph Messinger - "Cartea gesturilor"
Te-ar putea interesa şi…
- Cum pui o față ovală în valoare
- Ponturi pentru interviul de angajare
- Locul la masă și poziția în comunicare
- Buzele “vorbesc” despre tine, fără să spui nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu