vineri, 20 octombrie 2017

Furia, bucuria, tristeţea sau frica - mecanisme de control

Nu de puţine ori încercăm să ne controlăm reacţiile. Nu degeaba este folosită atât de frecvent sintagma "să-ţi stăpâneşti emoţiile". Fiecare are însă felul său de a trece peste o anumită stare sau de a o ţine în frâu.


Din spectrul atât de larg al emoţiilor, cea care poate fi controlată cel mai puţin este bucuria. Şi, drept vorbind, toţi ne dorim să ţină cât mai mult. Desigur însă, există situaţii când nu este oportun să îţi manifeşti veselia (de exemplu, la un eveniment dramatic sau într-un cadru sobru, unde eticheta cere rigoare).
La polul opus - notează Jacques Cosnier, medic, psihiatru, psihanalist şi etolog de carieră, care a făcut şi un studiu pe această temă - este furia. Furia este cea mai controlată emoţie, în timp ce frica şi tristeţea se situează pe poziţii intermediare.
Când vine vorba însă de gradul de verbalizare a emoţiilor, furia a apărut ca fiind cea mai gălăgioasă şi mai dificil de controlat, potrivit unei cercetări realizate de specialistul francez Jacques Cosnier. Cum faci însă să o ţii totuşi în frâu? Cele mai folosite strategii se bazează pe efortul de stăpânire a vocii, a sintaxei şi a semanticii. Cel în cauză este zgârcit în cuvinte, se abţine să vorbească, încearcă să explice lucrurile cu calm. Iar această represie se extinde deseori şi la limbajul corporal - persoana respectivă strânge din dinţi sau strânge pumnii ori "îşi înghite" lacrimile.
Represia este înregistrată pentru 40% dintre cazurile de furie, 10% dintre cazurile de tristeţe, 5% dintre cazurile de bucurie şi 4% pentru cele de frică.
Mecanismul de diversiune reuneşte însă şi activitatea mentală, şi pe cea corporală. Subiectul evită tema sensibilă, de exemplu vorbeşte despe altceva sau face o altă activitate care să-i distragă atenţia de la problema care a declanşat starea respectivă.
Diversiunea este folosită în 10% dintre cazurile de tristeţe, 8% dintre cazurile de furie şi 2% dintre cele de bucurie.
Există - mai rar însă - şi alte "căi de scăpare" - evitarea sau fuga, mascarea efectului, neutralizarea prin ritualuri conversaţionale (aprobări, felicitări, condoleanţe), utilizarea unei activităţi fiziologice (controlul respiraţiei sau a bea un pahar cu apă) ori sprijin de la o altă persoană (prietenul bun căruia îi spui păsul şi care te înţelege şi te sfătuieşte).
Pe de altă parte, reacţiile propriu-zise pot avea un rol benefic. Ţipetele, în cazul furiei, sau plânsul, atunci când eşti trist, reduc tensiunea şi au o funcţie homeostazică de reglare, dacă nu chiar de control.

Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu