vineri, 30 martie 2018

De ce nu avem amintiri din primii ani de viaţă sau "amnezia copilăriei"


Cei mai mulţi oameni nu au prea multe amintiri din perioada copilăriei. Acestea se formează mult mai uşor după primii 7 ani de viaţă, spun specialiştii, care au şi botezat fenomenul "amnezia copilăriei". Prima ipoteză pe care o iau în considerare psihologii care au studiat acest subiect este că bebeluşii nu au memoria dezvoltată complet, dar copiii îşi pot forma amintiri de scurtă durată, adică de câteva minute, dar şi amintiri pe temen lung, de câteva săptămâni. Totuşi, „majoritatea adulţilor nu au amintiri din primii trei ani, trei ani şi jumătate ai vieţii lor", spune Patricia Bauer, profesor de psihologie la Universitatea Emory.


O teorie acceptată a "amneziei copilăriei" implică anumite zone ale creierului care contribuie la formarea, meţinerea şi refacerea memoriei. De exemplu, hipocampul, responsabil pentru formarea memoriei, continuă să se dezvolte până la vârsta de 7 ani. Copiii şi adolescenţii au însă amintiri mult mai timpurii decât adulţii, ceea ce sugerează că problema nu ar fi în crearea amintirilor, ci în menţinerea acestora.
Un alt factor este limba vorbită. O descoperire interesantă a fost că stilul folosit de mame atunci când discutau cu copii lor de 3 ani a fost asociat, mai târziu, cu gradul de amintire. În special, cei ale căror mame au folosit îndemnuri ca  „Spune-mi mai multe" sau întrebări cum ar fi „Ce s-a întâmplat" au evocat ulterior mai multe detalii despre primele lor amintiri. Apoi, începând de la 6 ani, copiii învaţă să povestească tot mai fluent şi folosesc din ce în ce mai multe cuvinte. Iar unii cercetători chiar punctează că abilitatea unui copil de a povesti ceva despre un eveniment îl ajută să ţină mai uşor minte o întâmplare.
Totuşi, unele amintiri rămân pentru tot restul vieţii şi supravieţuiesc amneziei. Iar un exemplu este genul de amintire asociată cu o emoţie puternică.

Articol de Alma B
Sursa: iflscience.com

Te-ar putea interesa şi...